toleranţă

valori

2022

Vă explicăm ce este toleranța, tipurile ei și importanța ei în societatea noastră. De asemenea, exemple și ce este intoleranța.

Toleranța este capacitatea de a trăi în pace printre oameni din alte contexte culturale.

Ce este toleranța?

Cuvântul toleranță poate avea sensuri multiple, care au același aspect în comun: acela de a admite și susține diferențele, adică opusul reacțiilor extreme, violente, intolerante.

De exemplu, toleranța se numește capacitatea corpului uman de a face față anumitor substanțe fără a declanșa un răspuns imun sau, de asemenea, marja de eroare care, atunci când face o produs, este considerat acceptabil sau firesc al aceluiași proces.

Cu toate acestea, cel mai comun și important sens al acestui termen este cel de toleranță socială, care este capacitatea de a societate sau a guvern să respecte ideile, preferințele și comportamentelor de la alții, în special cei dintr-un mediu cultural, etnic sau politic diferit.

Această ultimă utilizare a cuvântului și-a avut originea în Franța la sfârșitul secolului al XVI-lea, în cadrul Războaie din religie în care s-au ciocnit catolicii şi protestanţii. Inițial, a avut un sens negativ sau peiorativ, întrucât exprima obligația părților de a admite existența celeilalte, neputând-o eradica prin forță.

Cu toate acestea, în secolul al XVIII-lea mișcare ilustrată a dat un sens mult mai pozitiv acceptării de convingeri altele, iar toleranța a devenit una dintre cele valorile fundamentale ale mișcării.

Astăzi, toleranța este înțeleasă ca abilitatea de a trăi armonios între persoane care provin din contexte culturi sau grupuri etnice diferite sau care profesează religii și ideologii politice diferite. Este una dintre cele mai promovate valori la nivel mondial, în special în națiunile comunități multiculturale care primesc valuri semnificative de migrație sau refugiați.

Tipuri de toleranță

Putem vorbi despre mai multe tipuri de toleranță, în funcție de zona specifică la care se aplică fiecare:

  • Toleranta religioasa. Ceea ce se referă la permisivitatea Condiție privind practicarea altor religii decât cea oficială, sau acceptarea de către o societate a valorilor a tradiţie minoritate mistică sau religioasă. Este o caracteristică a națiunilor care au separat cu succes biserica de stat, nu a teocrațiilor sau a regimurilor fundamentaliste.
  • Toleranță civilă. Se referă în acest caz la acceptarea practicilor și comportamentelor considerat contrar etică val morală al comunitate majoritar, adica a celui care detine si administreaza controlul social. În principiu, este un comportament descurajat, dar acceptat pentru că nu există o alternativă viabilă.
  • Toleranță politică. Toleranța politică are de-a face cu coexistenţă a diferitelor forţe ideologice din cadrul aceluiaşi Stat, unele exercitând guvernarea, iar altele opoziţia, fără ca aceasta să ducă la confruntări violente, persecuţii sau ilegalizări, în special de către cei care deţin puterea politică.

Importanța toleranței

Un filozof iluminist precum John Locke (1632-1704), apărat în Scrisoare despre toleranță importanta diversitate idei şi spirit critic, departe de fanatism, ca element necesar progresului. The Ilustrare a căutat toleranţă spre deosebire de fanatism religios şi obscurantismul răspândit de către Europa medieval.

Un alt filozof important în Occident, Claude Lévi-Strauss (1908-2009), a avertizat că progresul nu este exclusiv culturăMai degrabă, este tocmai rodul schimbului și al înfloririi diferitelor culturi. În acest fel, toleranța este o valoare care ne permite să realizăm o deschidere față de celălalt, să înțelegem și să prețuim pozițiile acestora, fără a le gândi ca pe o amenințare la adresa noastră.

Levi-Strauss, totuși, a fost pesimist în această privință, deoarece frecarea și fricțiunea interculturală generează, de asemenea, conflicte şi confruntări, care într-o oarecare măsură par a fi inevitabile în ființă umană. Cu toate acestea, apelarea la rațiune este singura metodă care poate canaliza aceste conflicte și le poate transforma, într-un fel, în favoarea noastră.

În lumea interculturală și globală de la începutul secolului al XXI-lea, toleranța este atât exaltată insistent, pe de o parte. Pe de altă parte, este atacată din partea celor mai radicale sectoare ale naţionalism, mai ales în națiunile care au găzduit un număr mare de refugiați de la alte latitudini, cum ar fi cei din Orientul Mijlociu, ca urmare a șirului de sângeroase războaie că de la sfârşitul secolului al XX-lea trăieşte cel regiune.

Exemple de toleranță

Membrii diferitelor religii pot tolera și accepta diferențele lor.

După cum se va vedea mai jos, nu toate cazurile de toleranță sunt admirabile din punct de vedere moral, cel puțin după standardele actuale. Câteva exemple istorice de toleranță sunt:

  • Toleranta de robie. Sclavia are o prezență îndelungată și tristă în istorie, dar în același timp criticii ei au existat mereu: voci care i s-au opus și au considerat-o imorală, care au triumfat în cele din urmă. Dar sclavia a putut supraviețui atât de multe secole datorită toleranței celor care erau conștienți că este o practică îndoielnică, dar susțineau că este o activitate economică ca oricare alta.
  • Dialogul interreligios. Religiile sunt cunoscute pentru a predica adevăr divin și că, în cea mai mare parte, sunt intoleranți față de alte crezuri. Acest lucru a motivat războaie și confruntări de-a lungul istoriei. Cu toate acestea, au existat momente în care toleranța a domnit și a existat un dialog îmbogățitor între tradițiile religioase: între islam și creștinism, între protestantism și catolicism etc. Acest lucru este posibil doar dacă este respectat dreptul celuilalt de a crede că el sau ea se ocupă de adevăr.
  • Funcționare democratică deplină. Când un democraţie este sănătos, în exercițiul său politic domnește întotdeauna toleranța politică: nu există persecuție a disidenței, nici incriminarea protestului, nici interzicerea militanților, în general. Aceasta presupune însă o anumită reciprocitate: nu se poate fi tolerant cu cei care promovează radicalizarea și intoleranța și nici cu cei care aspiră să ajungă la poate sa a încălca, tocmai, toleranţa democratică.

Toleranță și intoleranță

Opusul toleranței este, logic, intoleranța. Adică opoziția acerbă și violentă față de tot ceea ce este considerat străin, greșit sau nenatural, la niveluri variabile care pot varia de la opoziție activă, la persecuție și exterminare, după caz.

Un exemplu clar de intoleranță a fost pus în practică de totalitarismele secolului XX: fascism si unele forme de comunism. Erau regimuri în care disidența era persecutată, întemnițată în lagăre de concentrare, iar singura acuzație ideologică era suficientă pentru a pune pe cineva în Probleme.

Un alt exemplu de intoleranță îl constituie grupurile religioase și fundamentaliste care se opun măsurilor civile precum cel căsătorie între persoane de același sex sau legalizarea intrerupere de sarcina.

Toleranță și respect

Deși acești doi termeni sunt adesea folosiți interschimbabil, ei nu înseamnă același lucru. Pe de o parte, toleranța presupune acceptarea celeilalte, adică adoptarea unui atitudine străin de conduita terților, chiar dacă în fond nu o considerăm corectă sau potrivită.

Pe de altă parte, respectul implică o atitudine mai interesată și înțelegătoare, mai dispusă să înțeleagă de ce celălalt face ceea ce face sau spune ceea ce spune și, în loc să-l tolereze să facă, empatizați cu el, considerați-l pe el. motivatii la fel de valabil ca al oricui.

Adică: respectul apare atunci când trecem de la simpla toleranță, la recunoașterea celuilalt, dând și cerând în același timp o postură mai empatică, mai umană și, prin urmare, mai egalitară.

!-- GDPR -->