Explicăm ce este coexistența, întrebarea dacă ființele umane sunt egoiste sau susținătoare prin natura lor și liniile directoare pentru conviețuire.
Ce este conviețuirea?
Coexistența este coexistența fizică și pașnică între indivizi sau grupuri care trebuie să împărtășească a spaţiu. Este vorba atunci despre viaţă în comun şi armonia care se caută în relaţia de persoane că dintr-un motiv oarecare trebuie să cheltuiască mult vreme împreună.
Etimologia termenului se referă la latină, prefixul ‘cu„Și cuvântul”experienţă', Ceea ce înseamnă actul de a exista. În același mod în care confunda sau comparaţie Sunt cuvinte care presupun, cel puțin, existența a mai mult de o entitate care ține locul alteia sau are un fel de legătură, pentru a exista conviețuire este nevoie de o pluralitate de oameni.
Prin experiență se înțelege a stabilit de acțiuni, sentimente, griji, valorile și idei care constituie esența a ființă umană. Atunci când cele două cuvinte sunt îmbinate, se ajunge la relația oamenilor cu grupurile sociale pe care le cuprind, într-un cadru în care vor apărea neapărat contradicții sau tensiuni.
Medicament, psihologie si sociologie consideră că o bună conviețuire este un factor fundamental pentru o bună sănătate emoțională, dar și pentru integritate fizica oamenilor.
Psihologia este responsabilă cu determinarea tulburărilor de conviețuire pe care le pot avea indivizii și ajută la rezolvarea acestora, încercând să interpreteze dacă există vreo cauză internă care să conducă la această situație.
Este ființa umană egoistă sau susținătoare din fire?
Prima contradicție va veni cu siguranță atunci când se va pune întrebarea din titlul acestei secțiuni.
- Filosoful Thomas Hobbes, când a postulat cum ar trebui să se comporte oamenii și oamenii stat, a pornit de la baza că oamenii sunt prin fire egoist.
- Alți gânditori, precum Robert Sussman, afirmă că specia umană este în mod inerent susținătoare și cooperantă și poate fi egoistă în funcție de calea personală și culturală pe care o parcurge.
Dincolo de pozițiile filozofice, aproape toate modurile în care oamenii s-au organizat de-a lungul timpului includ, cu nuanțe diferite, cele două noțiuni, întrucât trăim îmbinând ambiția și interes individ cu nevoi și urmăriri ale realizărilor colective.
Acest echilibru fin apare ca un produs al multor modele, care sunt transmise de-a lungul generațiilor. Conviețuirea între oameni trebuie să se adapteze acestor linii directoare.
Orientări de conviețuire
Există multe domenii în care oamenii trebuie să locuiască împreună (locuri de muncă, școli, spații publice, cartiere, clădiri, grupuri de prieteni, familii), deci este important să se stabilească standarde și coduri de comportament adecvate, care să asigure o bună conviețuire.
Să vedem câteva dintre liniile directoare de coexistență care se aplică de obicei:
- Responsabilitate. Cele care decurg din simțul responsabilității, printre care se numără programele de întâlnire și compromisuri care sunt atribuite, să îndeplinească funcțiile și ghidurile de comportament care trebuie respectate.
- Eu respect. Cele care au de-a face cu respect, cum ar fi acceptarea punctelor de vedere ale altora, nediscriminarea și încercarea de a le înțelege și de a le avea răbdare altora.
- Onestitate. Cele legate de onestitate, cum ar fi asumarea responsabilității pentru propriile greșeli.
- Solidaritate. Solidaritatea, cum ar fi colaborarea cu îngrijirea locului, integrarea de noi oameni care sosesc, ajutarea fără a aștepta o recompensă și pledând pentru atingerea unor acorduri în deciziile care trebuie luate între toți.