• Ce este un solecism?
• Exemple de solecism

Vă explicăm ce este un solecism în limbaj, cum poate apărea acest tip de eroare în vorbire sau scris și diverse exemple.

Solecismele sunt greșeli frecvente în vorbirea de zi cu zi, dar grave în scris.

Ce este un solecism?

Solecismul sau, de asemenea, anacoluto se numește ceea ce gramatică normativ sau prescriptiv înțeles ca o eroare de sintaxă, adică la o schimbare bruscă a formulării unei propoziții, alterând ordinea obișnuită sau „corectă” a termenilor acesteia și, prin urmare, producând o inconsecvență în ea.

Cu alte cuvinte, acestea sunt modificări nejustificate ale ordinii elementelor din a rugăciune, care sunt extrem de frecvente în vorbeste de zi cu zi, rezultat al improvizației, dar mult mai serios în limbajul scris. Uneori pot fi folosite expres, ca o formă de Figură de stil sau întorsătură poetică, iar în acest caz este cunoscută sub numele de reticență.

Acest lucru poate implica schimbări bruște în subiect a sentinței, lipsa de concordanță între verb și subiect, utilizarea necorespunzătoare a prepozițiilor sau a conectorilor și alte forme de eroare sintactică care, într-un limbaj formal, transmit stângăcie și dezordine.

Cuvântul solecism provine din greaca veche soloikismós, cu exact același sens, format din soloikós („Barbar”, „care nu vorbește bine”); la rândul său, anacoluto provine și din greacă anakoluthos, tradusabil ca „inconsecvent” sau „inconsecvent”, deoarece derivă din koluthos, „Cale”, în sensul că „nu urmează aceeași cale”.

Exemple de solecism

Iată câteva exemple de solecisme comune:

• „Nu le-am văzut de ani de zile” (eroare de concordanță a verbului).
• „Cuvintele cheie ale articolului sunt următoarele” (eroarea de concordanță a adjectiv).
• „În trecut au fost multe astfel de cazuri” (eroare de pluralizare dacă au existat).
• „Ea a stat departe de mine în sufragerie” (ar trebui să fie „departe de mine”).
• „Oamenii s-au plâns tot timpul” (eroarea de pluralizare a verbului).
• „Au fost zeci de atacuri împotriva guvernului” (eroarea de pluralizare a verbului).
• — Îți amintești ce ți-am spus ieri? (omiterea „dinului”).
• „I-am adus un cadou Mariei” (loísmo, înlocuirea lui „la” cu „le”).
• „Unul dintre cei care au alergat la maraton a suferit un infarct” (eroare de singularizare a verbului).
• „Grupului meu nu-i plac acele locuri de muncă” (schimbarea subiectului propoziției).
• „Tatăl meu, șefii lui l-au promovat” (schimbarea subiectului propoziției).
• „Japonezii au inventat un dispozitiv pe care cine îl folosește poate zbura” (pronume relativ fără funcție sintactică clară).