Vă explicăm ce este ambiguitatea, din ce motive poate apărea în limbaj și în ce cazuri poate fi o trăsătură dezirabilă sau nu.
Ambiguitatea împiedică transmiterea clară a unui singur mesaj.Ce este ambiguitatea?
Când vorbim despre ambiguitate sau se spune că ceva este ambiguu, înseamnă că sensul său corect, intenția inițială sau scopul său nu sunt clare și poate corespunde uneia sau mai multor posibilități în același timp. Prin aceasta ne putem referi la un număr nesfârșit de referințe, fie că este vorba de sensul unei scrieri, de intenția din spatele unui comentariu, de comportament de a persoană sau orice altă formă de informație.
Cuvintele ambiguitate și ambiguu provin din latină ambiguă, alcătuită din prefix amb- ("Pe ambele părți") și verb agere („Efectuează”, „acționează”). Astfel, de la origini, aceste cuvinte se referă la ceea ce are două sensuri posibile, adică care la figurat acționează pe două fronturi sau se mișcă în două direcții posibile.
Prin urmare, ambiguitatea este o trăsătură nedorită atunci când se comunică într-un mod nedorit. efectiv, deoarece permite interpretarea greșită a mesaj de către receptor, care l-ar putea confunda cu un alt mesaj posibil.O instrucțiune ambiguă, de exemplu, va fi dificil de îndeplinit, deoarece destinatarul trebuie fie să solicite clarificări, fie să riscă să o execute fără să știe cu adevărat ce se așteaptă de la el.
La nivel lingvistic, ambiguitatea poate apărea din diverse motive, cum ar fi:
Ambiguitate sintactic, când ordinul de cuvinte nu este clar la ce se referă. De exemplu, propoziția „curcanul este gata de mâncat” se poate referi la curcanul care este gătit și gata de mâncat sau există un curcan viu care este gata de hrănit. Această ambiguitate poate fi înlăturată de context în care este enunţată propoziţia.
Ambiguitate semantică, când sensul specific al unui cuvânt nu este prea clar și duce la confuzie. Acest lucru se poate întâmpla în două cazuri diferite:
- Omonimie, când două cuvinte sunt aceleași, dar reprezintă lucruri diferite. De exemplu: în rugăciune „Miguel ne așteaptă într-o bancă” s-ar putea să ne aștepte într-o bancă într-o piață, sau într-o bancă.
- Omofonie, când două cuvinte sună la fel, dar sunt scrise diferit și pot fi confuze în limba vorbit. De exemplu: atunci când auzim propoziția „Pe cealaltă parte sunt multe garduri” am putea-o confunda cu „Pe cealaltă parte sunt multe fructe de pădure”, și să nu știm dacă ne referim la reclame sau la pomi fructiferi.
În alte forme de comunicare, pe de altă parte, ambiguitatea poate fi o trăsătură dorită, deoarece ne permite să sugerăm, să arătăm sau să sugerăm ceva, fără a-l afirma în mod direct, lăsând înțelegerea mesajului „adevărat” livrat la capacitatea destinatarului.
Aceasta se întâmplă în situații precum seducția, în care se urmărește construirea unui limbaj de complicitate între viitorii iubiți, sau și în limbajul literar, a cărui ambiguitate poate fi în același timp o bogăție enormă de semnificații, ca în cazul poezie.