- Ce este ceva subiectiv?
- Ce înseamnă „a fi subiectiv”?
- Diferența dintre subiectivitate și obiectivitate
- Drept obiectiv și drept subiectiv
Explicăm ce este ceva subiectiv, importanța lui și diferențele sale față de obiectiv. În plus, dreptul obiectiv și dreptul subiectiv.
Ce este ceva subiectiv?
În filozofie Cultura occidentală, noțiunile de obiect (ce este real, exterior, concret) și subiect (ce este interior, sensibil, abstract) s-au opus în moduri diferite, și deci și cele de obiectivitate și subiectivitate. Primul lucru ar fi ceea ce este legat de obiect, adică de obiectiv; iar al doilea ar fi ceea ce este legat de subiect, adică subiectiv.
Aceste concepte sunt prezente în idiom, adică chiar în felul de a gândi: chemam subiect care efectuează acţiunea rugăciune, și obiect la elementele implicate (obiect direct: cine primește acțiunea; obiect indirect: cine beneficiază de ea; obiect circumstanțial: cine descrie context, etc.).
Important este că, conform acestui mod de a gândi lucrurile, experiența lumii este împărțită în acești doi termeni: obiectivul, care este egal cu el însuși indiferent de cine îl percepe, și subiectiv, care este ceea ce depinde. pe considerentele interne ale persoanei care o percepe și care, prin urmare, pot varia de la un individ la altul.
Distincția dintre obiectiv și subiectiv a fost subiect de studiu în filozofie încă din cele mai vechi timpuri și, mai recent, în filosofie. sociologie, cel psihologie și alte discipline științifice. La vorbeste Cu toate acestea, acești termeni sunt folosiți fără prea multe probleme, cum ar fi sinonime de „absolut” și respectiv „relativ”.
Când susținem, de exemplu, că unui jurnalist sau un articol de ziar îi lipsește obiectivitatea, ne referim la faptul că descrierea lui a ceea ce s-a întâmplat nu este neutră, ci este foarte influențată de factori personali: poziția jurnalistului față de jurnalist, afinitățile politice ziarul în care se află. îl citim, motivele ascunse din spatele biletului și așa mai departe.
Căci toate acestea țin de domeniul subiectivului, adică al personalului, al discutabilului, a ceea ce aparține unui punct de vedere anume. Faptele goale, pe de altă parte, fără interpretare, sunt de natură obiectivă: sunt aceleași, indiferent de ziarul în care le citim.
Ce înseamnă „a fi subiectiv”?
În fiecare zi folosim termenul subiectiv ca sinonim pentru personal, parțial, viciat, care are interese în problema în cauză; adică complet opusul a ceva obiectiv (neutru, imparțial, impersonal).
Astfel, atunci când acuzăm pe cineva că este subiectiv atunci când expune o problemă, îl acuzăm că nu o abordează la distanță suficientă de ei înșiși și că își confundă (intenționat sau accidental) opiniile, punctele de vedere, părtinirile personale, cu faptele și realitate obiectiv.
În funcție de context, subiectivitățile fiecărei persoane trebuie păstrate în siguranță, sau expuse într-un mod sincer, fără deghizări. Opusul poate fi interpretat ca o încercare de a-i manipula pe ceilalți, de a le influența opiniile și de a susține propriul punct de vedere.
De jurnalism, cel ştiinţă și alte discipline similare, se așteaptă performanță obiectivă, adică lipsită de interpretare, constând în fapte verificabile. Un experiment, de exemplu, va da un rezultat obiectiv, indiferent de ce crede despre el omul de știință care îl efectuează.
Pe de altă parte, domenii de cunoaștere precum artele, istoria, filosofia, opinia publică și altele asemenea, depind de o anumită subiectivitate a interpretării. De aceea au loc opiniile, pasiunile, punctele de vedere.
Acest lucru nu înseamnă însă că la aceste discipline cunoştinţe este întotdeauna relativ și nimic nu poate fi afirmat, ci trebuie făcut prin argumente, adică pentru a-i convinge pe alții de viabilitate din punctul tau de vedere.
Diferența dintre subiectivitate și obiectivitate
După cum am spus mai înainte, subiectivitatea și obiectivitatea diferă în următoarele:
- Subiectivul are de-a face cu subiectele, obiectivul cu obiectele. Adică primul are legătură cu persoane, al doilea cu realitatea.
- Subiectivul este variabil, discutabil și discutabil, în timp ce obiectivul este de la sine înțeles, evident și verificabil.
- Subiectivul depinde de lumea interioară a indivizilor, în timp ce obiectivul depinde de lumea exterioară. Din acest motiv, același fapt obiectiv poate fi interpretat din diverse puncte de vedere subiective.
- Subiectivul este multiplu, obiectivul este unic.
Drept obiectiv și drept subiectiv
În domeniul juridic, există și distincția între dreptul obiectiv și subiectiv, și este o distincție centrală în cadrul însuși conceptului de ceea ce legea. dreapta este.
Astfel, este posibil să înțelegem în mod obiectiv legea, atunci când o considerăm ca un ansamblu de reguli Y legi a urma (drept pozitiv Y lege naturala), a căror existență presupune o obligație, o serie de îndatoriri universale pentru toți cetăţenii care locuiesc într-o naţiune și că împărtășesc același lucru sistemul juridic.
Acesta este dreptul obiectiv. De exemplu, legile rutiere sunt clare și universale, indiferent cine se află la volanul unei mașini. Sunt obiective.
Dar, în același timp, legea are o dimensiune subiectivă și individuală, care conferă oamenilor capacitatea de a acționa în fața legii conform liberului lor arbitru, adică le conferă puteri. Aceste puteri subiective sunt:
- libertate, in conditiile in care o persoana poate actiona dupa bunul plac atata timp cat nu efectueaza actiuni pedepsite sau interzise de lege.
- Poate sa, având în vedere că o persoană poate efectua anumite acte juridice în puterea sa (cum ar fi cumpărarea, vânzarea, semnarea unui contracta, dă în judecată pe cineva etc.).
- Revendicare, in conditiile in care o persoana poate cere altora indeplinirea unor indatoriri sau obligatii stabilite de lege.
Astfel, dreptul subiectiv este acela care dă individului posibilitatea (nu obligația) de a desfășura anumite acțiuni în justiție, și a cărui legitimitate provine din consensul societății însăși, adică din acordul social al coexistenţă și statul de drept necesar.
Mai mult in: Drept obiectiv, Drept subiectiv