- Care este funcția poetică a limbajului?
- Importanța funcției poetice
- Exemple de funcție poetică
- Alte funcții ale limbajului
Explicam care este functia poetica a limbajului, cand este folosita, importanta si exemplele sale. În plus, alte funcții ale limbajului.
Care este funcția poetică a limbajului?
Funcția poetică este una dintre cele șase distincte Funcțiile limbajului (adică posibilități de utilizare) identificate de lingvistul și fonologul rus Roman Jakobson (1896-1982) în teoria sa informațională din 1958. Fiecare dintre aceste funcții este legată de factorii schemei tradiționale a comunicare (emițător, destinatar, mesaj, cod Y canal), și reprezintă o dezvoltare ulterioară a lucrărilor lingvistului german Karl Bühler (1879-1963).
Funcția poetică a limbajului este acea caracteristică a limbajului literar, în care atenția se concentrează atât asupra mesajului comunicat, cât și asupra codului care îi este propriu, întrucât funcția poetică acordă atenție mai ales formei limba. Este vorba și de limbaj bazat pe un efect estetic, adică de a atrage atenția asupra însuși modul în care este comunicat un mesaj.
Cu toate acestea, această funcție a limbajului nu este exclusivă literatură val poezieDe asemenea, este tipic pentru jocurile de cuvinte, răsucitoarele de limbă și chiar vorbirea colocvială, în care forma este adesea la fel de importantă ca și conținutul. De fapt, vorbirea de stradă este de obicei plină de răsturnări jucăușe și creative, tipice funcției poetice a limbajului.
Probabil că un element comun tuturor utilizărilor poetice ale limbajului sunt tropii sau figurile stilistice, rima, sonoritatea și simțurile figurative.
Importanța funcției poetice
Contrar a ceea ce ar părea, funcția poetică a limbajului nu este doar decorativă. Importanța sa constă în caracterul său ludic și creativ, care permite expeditorului să imprime mesajului straturi noi și mai profunde de semnificație, pe baza unei utilizări deosebite a codului și a formelor.
Datorită acestui fapt, limba posedă forțe importante de inovaţie, care împing constant limitele a ceea ce este posibil de spus, adică găsesc constant noi moduri de a spune.
Exemple de funcție poetică
Următoarele cazuri sunt exemple ale funcției poetice a limbajului:
- Piesele literare: povestiri, romane, joacă, eseuri si mai ales cel poezie. În ele forma și mesajul constituie aceeași unitate creativă și valoroasă din punct de vedere estetic.
- Schimbătoare de limbi și jocuri de cuvinte, foarte populare cu copiii sau cursanții de limbi străine.
- Expresii cu dublu sens sau sens figurat, în care forma celor spuse se poate referi la diverse conținuturi, permițând expeditorului să trimită mesaje „criptate” care necesită complicitatea receptorului pentru a se înțelege.
- The discursuri și alte piese retorice, care caută să miște publicul prin modul de a spune lucrurile, mai degrabă decât prin simplul mesaj.
- Argoul stradal și limbile triburilor urbane, în care utilizarea creativă și inedită a formelor limbii tind să abundă.
Alte funcții ale limbajului
Excluzând funcția de referință, Roman Jakobson a identificat și următoarele funcții ale limbajului:
- Funcția de referință, cea care permite limbajului să facă aluzie la obiecte ale realitate, descrie situații și exprimă conținuturi obiective, concrete, verificabile ale lumii. Se concentrează pe mesaj și pe situația comunicativă.
- Funcția emoțională, una care permite vorbitorului să comunice o realitate subiectivă, emoțională sau interioară, precum un sentiment, o percepție etc. Pentru a face acest lucru, evident, se concentrează asupra emitentului însuși.
- Funcția de apel, unul care permite vorbitorului să influențeze receptorul într-un anumit mod, să-i ceară un fel de acțiune sau comportament, sau măcar un fel de răspuns. În mod logic, se concentrează pe receptor.
- Funcția fatică, unul care permite celor implicați în actul comunicativ să verifice dacă canalul de comunicare este deschis, disponibil și viabil pentru a iniția schimbul de informații. Este primul lucru pe care îl facem când răspundem la telefon, de exemplu. Prin urmare, se concentrează pe canalul de comunicare.
- Funcția metalingvistică, cea care permite limbajului să se explice, adică să găsească echivalente dintr-o limbă în alta, sau să clarifice termeni pe care receptorul nu îi cunoaște, sau chiar să convertească elemente dintr-o limbă în alta. Se concentrează pe codul de comunicare.