- Care sunt funcțiile limbajului?
- Funcția de referință
- Funcția emoțională
- Funcția de apel
- Funcția metalingvistică
- Funcția fatică
- Funcția poetică
Vă explicăm care sunt funcțiile limbajului, care sunt elementele pe care le are și câteva dintre caracteristicile sale.
Care sunt funcțiile limbajului?
Funcțiile limbajului sunt înțelese ca fiind diferitele sarcini cu care ființă umană folosește limba, adică scopurile comunicative cu care folosește acest instrument cognitiv și abstract. Acest lucru a fost studiat de către Lingvistică si Științe ale comunicării de zeci de ani, iar diferiți teoreticieni le-au atribuit clasificări și ordine, evidențiind pe cele ale lui Karl Bühler și, mai ales, pe cele pe care Roman Jackobson le-a elaborat din ele.
Prin urmare, diferitele funcții ale limbajului subliniază fiecare elementele de bază ale vorbirii. comunicare care au fost identificate și care sunt:
- Transmiţător. Cel care produce mesajul și pune în mișcare proces de transmitere a acestuia.
- Receptor. Cine primește și decodifică mesajul, înțelegându-l. Punctul final al procesului.
- Canal. Mediul fizic prin care este transmis mesajul, fie valuri sunet, hârtie tipărită etc.
- Mesaj. Acel conținut psihic pe care doriți să-l împărtășiți prin limbaj, fie el o ordine, o emoție, o Descriere, etc.
- Cod. Codificarea sau „limba” folosită pentru a transmite acel mesaj, fie că este vorba despre o limbă vorbită, cod Morse și așa mai departe.
Funcțiile limbajului sunt șase, așa cum le-a stabilit Jackobson, și prin ele poate realiza limitele și capacitățile limbajului uman, precum și scopurile sau obiective cu care o putem folosi cu orice ocazie.
Funcția de referință
Denumită și funcție informativ, se referă la utilizarea limbajului pentru a indica un aspect al universului extern al emitentului, adică al realității însăși. Prin urmare, se concentrează pe mesajul de transmis mai mult decât pe restul elementele comunicative: este funcția „obiectivă” a limbajului, care servește la indicarea a ceva concret.
De exemplu, când descriem cum arăta un prieten comun ieri, când indicăm rezultatul unei operații matematice sau când îi spunem ora unui trecător. Indicăm, informăm sau facem referire la realitate în jurul nostru.
Funcția emoțională
Funcția emoțională sau expresivă a limbajului are de-a face cu realitatea psihică sau emoțională a emitentului, asupra căruia se concentrează logic. Conține adesea forme verbale la persoana întâi, deși nu neapărat; În orice caz, se bazează pe transmiterea către receptor a unui element de spirit sau subiectivitate al emițătorului.
De exemplu, când ne plângem după ce am primit o lovitură, sau când ne plângem cu un prieten după ce am fost abandonați de partener, sau când spunem cuiva ce simțim sau ce simțim în acel moment exact, fie direct, fie prin metafore: "Ce zi frumoasa!" sau „Mă simt din lovitură”.
Funcția de apel
Numit și conativ, este cel care se concentrează asupra receptorului, deoarece urmărește să producă în el o reacție dorită. Este vorba despre funcția imperativă a limbajului, cea pe care o folosim pentru a-i determina pe alții să facă ceea ce ne dorim, fie că le cerem o favoare, le comandăm ceva sau îi amenințăm dacă nu o fac.
De exemplu, când îi spunem cuiva să ne deschidă ușa, când îi spunem cuiva pe ce stradă să ia pentru a ajunge la destinație, când îi cerem să ne spună ora sau ordonăm cuiva să tacă.
Funcția metalingvistică
Această funcție permite limbajului să vorbească despre sine, deoarece se concentrează pe codul comunicativ, dându-ne posibilitatea de a clarifica termenii, de a întreba pe celălalt dacă ne înțelege sau de a corecta modul în care spunem lucrurile.
De exemplu, atunci când corectăm gramatica sau ortografia cuiva sau când explicăm sensul unui cuvânt unui copil, chiar și atunci când folosim limbajul pentru a învăța o nouă limbă (cod).
Funcția fatică
Funcția fatică sau relațională servește doar la verificarea faptului că canalul de comunicare, în care este focalizat, este activ și putem începe transmiterea mesajului. Nu are alt scop și este în general compus din cuvinte lipsite de orice alt sens și chiar sens.
De exemplu, în unele țări, când răspunzi la telefon, spui „Bună ziua?”, „Bună ziua?” sau „Spune”, cuvinte care nu au un sens real în mesajul de transmis, pur și simplu servesc la verificarea faptului că există cineva pe cealaltă parte a dispozitivului.
Funcția poetică
Funcția poetică sau estetică este poate cea mai complicată, întrucât se concentrează și pe mesajul de transmis, dar și pe codul în care se realizează, întrucât are loc atunci când căutăm să înfrumusețăm, să facem mai eficient sau mai jucăuș ( jucăuş) mesajul, ca în cazul lui rime poetică, ghicitori, zicători și alte răsturnări ale limbajului care sunt folosite pentru a face comunicarea mai puternică și mai bogată.
De exemplu, când recităm a poem, sau când folosim a Figură de stil să ne exprimăm (metafore, hiperbole etc.) sau când o facem jocuri de cuvinte.