- Care este funcția metallingvistică a limbajului?
- Exemple de funcție metallingvistică
- Alte funcții ale limbajului
Vă explicăm care este funcția metallingvistică a limbajului și diverse exemple. În plus, celelalte funcții ale limbajului.
Care este funcția metallingvistică a limbajului?
Funcția metallingvistică este una dintre cele șase funcții (sau posibilități de utilizare) ale limba identificat de lingvistul și fonologul rus Roman Jackobson (1896-1982) în teoria sa informațională din 1958. Funcțiile limbajului iesi de pe factori de comunicare (emițător, destinatar, mesaj, cod Y canal) identificate în mod tradițional, precum și din lucrările anterioare ale lingvistului german Karl Bühler (1879-1963).
Funcția metallingvistică, așa cum indică numele ei (prefixul poartă- provine din grecescul „dincolo” sau „după”), este funcția limbajului care se concentrează pe codul limbajului, adică pe ceea ce numim popular „limbaj”. O face cu scopul de a clarifica mesajul, adică explică buna funcționare a limbajului, ajungând să știe că se ocupă atât de emițător, cât și de receptor.
Acest lucru permite limbajului să se explice, să asigure înțelegerea mesajului și să evite neînțelegerile. Face chiar posibilă găsirea de echivalente între diferitele coduri posibile existente, lucru căruia îi este dedicată traducerea, de exemplu.
În același timp, face posibilă construirea de „punți” de echivalență față de alte tipuri de limbă, ceea ce este esențial atunci când se învață o limbă, cum se întâmplă de exemplu cu limbajul semnelor sau cu semnele de circulație.
Exemple de funcție metallingvistică
Exemple de funcție metallingvistică sunt:
- Traducere literară, în care se caută echivalente de sens într-o altă limbă pentru a text scris în limba sa originală.
- Interpretarea simultană, similară cu exemplul anterior, folosește o persoană capabilă să vorbească două limbi diferite pentru a traduce instantaneu un discurs sau o adresă.
- Situațiile în care folosim un dicționar pentru a afla sensul unui cuvânt.
- Diferitele procese de învățare și achiziție a unei a doua limbi.
Alte funcții ale limbajului
Pe lângă funcția metallingvistică, există, potrivit lui Roman Jackobson, următoarele funcții ale limbajului:
- Funcția de referință, cea care permite limbajului să facă aluzie la obiecte ale realitate, descrie situații și exprimă conținuturi obiective, concrete, verificabile ale lumii. Se concentrează pe mesaj și pe situația comunicativă.
- Funcția emoțională, ceea ce permite vorbitorului să comunice o realitate subiectivă, de tip emoțional sau interior, precum un sentiment, o percepţie, etc. Pentru a face acest lucru, evident, se concentrează asupra emitentului însuși.
- Funcția de apel, unul care permite vorbitorului să influențeze receptorul într-un anumit mod, să-i ceară un fel de acțiune sau comportament, sau măcar un fel de răspuns. În mod logic, se concentrează pe receptor.
- Funcția fatică, unul care permite celor implicați în actul comunicativ să verifice dacă canalul de comunicare este deschis, disponibil și viabil pentru a iniția schimbul de informație. Este primul lucru pe care îl facem când răspundem la telefon, de exemplu. Prin urmare, se concentrează pe canalul de comunicare.
- Funcția poetică, unul care permite limbajului să genereze efecte estetice, adică să atragă atenția asupra propriei forme și asupra modului în care este rostit mesajul, mai degrabă decât asupra mesajului în sine. În acest sens, se concentrează atât pe cod, cât și pe mesaj, iar cel mai comun exemplu în acest sens se găsește în texte literare.