Explicam ce este perceptia si componentele pe care psihologia le analizeaza. De asemenea, care sunt etapele percepției.
Ce este percepția?
Percepția este mecanismul individual realizat de către Oamenii care consta in receptarea, interpretarea si intelegerea semnalelor care vin din exterior, codificandu-le din activitatea sensibila. Este o serie de date care sunt captate de corp ca informații brute, care vor dobândi un sens după un proces cognitive care face parte şi din propria percepţie.
Tocmai acolo se află diferența dintre percepție și senzație, cu care termenul este adesea confundat: în timp ce percepția include interpretarea și analiză stimuli, senzația este experiența imediată care indică un răspuns involuntar și sistematic.
Pe scurt, percepția se referă la o imagine mentală formată din experiența umană, care include forma sa de organizare, ei cultură și nevoile tale. Există cele două componente ale percepției care analizează psihologie:
- Mediul extern, care este tocmai senzația care va fi captată (sub formă de sunet, imagine), și...
- Mediul intern, care este modul în care acest stimul va fi interpretat (total variabil în funcție de individ).
Din acest motiv se spune că percepția este de natură subiectivă, este selectivă, pentru că oamenii decid (uneori inconștient) să perceapă unele lucruri și altele nu, și este temporară pentru că nu va apărea pentru totdeauna ci pe termen scurt.
Trecând în revistă istoria studiului percepției, putem menționa fiziologie, care în secolul al XIX-lea s-a ocupat de delimitarea funcționării psihicului uman în recepția stimulilor, dar tocmai asta a dat naștere psihofizicii, ramură a psihologiei care este tocmai responsabilă de asta.
Astăzi, majoritatea studiilor despre percepție sunt orientate spre publicitate, care este disperat să încerce să înțeleagă modul în care indivizii percep agenții externi, căutând să găsească cea mai bună modalitate de a-și pătrunde nevoile și prioritățile.
Stadiile percepției
Dintre toate, s-a stabilit că percepția funcționează cu un proces în trei etape:
- Detectare/Expunere. După cum am menționat, indivizii percep doar o mică parte din stimulii care sunt la îndemâna lor. Totuși, această selecție care se face nu se face în mod conștient, dar nici la întâmplare. Dimpotrivă, există anumite criterii care fac ca un stimul să fie mai ușor de perceput.
În ceea ce privește stimulul, cu cât dimensiunea este mai mare, cu atât este mai variată culoare, mai mare circulaţie, intensitate, contrast și șoc cu ceea ce individul se așteaptă să găsească, are probabil o capacitate mai mare de a fi perceput. În ceea ce privește individul însuși, nevoile și valorile individuale, gusturile personale și colective, interese iar ceea ce nu este dăunător corpului sau spiritului tău va fi cel mai ușor de îngrijit. - Atentie/Organizare. Atribuirea unui sens a ceea ce percepi a fost, de asemenea, o chestiune de analiză. Probabil cea mai mare contribuție a fost cea a Școlii psihologice Gestalt, care a definit legile în care oamenii își grupează percepțiile (pe baza faptului că conținutul percepției nu este egal cu suma caracteristicilor stimulului) . Cele mai importante sunt următoarele:
- Indivizii organizează stimulii diferențiind în mod specific figura și terenul.
- Ei grupează stimulii în funcție de proximitatea lor, legându-se de lucruri care sunt în continuu.
- În cazurile secvențelor incomplete se urmărește completarea și închiderea acestora, pentru a contribui la proporționalitatea și echilibrul în care operăm.
- Stimuli similari tind să se grupeze împreună.
- Interpretare. Partea finală a procesului va fi cea care va da conținut stimulilor care au fost selectați și organizați anterior. Aici intră mult mai mult în joc individualitatea fiecărei persoane, cu experiența anterioară și cu valorile personale. Cu toate acestea, comportamente comune au fost stabilite la momentul acestui proces, cum ar fi crearea de stereotipuri, proiecția propriilor caracteristici asupra celorlalți, sau puținele dispoziții despre care nu se cunosc prea multe.