Vă explicăm ce este mișcarea și cum este clasificată. În plus, elementele care îl compun și câteva exemple.
Ce este mișcarea?
Înfizic Mișcarea este înțeleasă ca fiind schimbarea poziției pe care un corp o experimentează înspaţiu într-o anumită perioadă de vreme. Toată mișcarea depinde de sistemul de referință din care este observată.
Mișcarea corpurilor este studiată cu ajutorulcinematică sidinamic iar ambele sunt integrate în mecanică. Mecanica clasică studiază fenomenele care implică corpuri macroscopice cu viteze mici în comparație cu cea a luminii.
Pe de altă parte, mecanica cuantică descrie legile de comportament ale particulelor subatomice cu viteze apropiate de cea a ușoară. În cele din urmă, mișcarea corpurilor supuse câmpurilor gravitaționale puternice este studiată în cadrul relativității generale.
Tipuri de mișcare
După tipul de traiectorie pe care o descrie un mobil, mișcarea poate fi clasificată în următoarele categorii:
- Mișcare rectilinie. Descrieți un corp a cărui cale este liniară și cu viteză și accelerație paralele. Este de obicei studiat în două cazuri specifice:
- Mișcare rectilinieUniformă. Descrieți un corp care are viteză constantă, adică accelerație zero.
- Mișcare rectilinieAccelerată uniform. Descrieți un corp care are o accelerație constantă.
- Mișcare circulară uniformă. Descrieți un corp care se mișcă în jurul unei axe de rotație, cu rază constantă și viteză unghiulară constantă, trasând o circumferință. În acest tip de mișcare, corpurile au o accelerație în direcția centrului cercului.
- Mișcare armonică simplă. Descrie o mișcare periodică precum cea a unui pendul sau cea a unei unde electromagnetice (lumina de exemplu). Matematic este descris în timp printr-o funcție armonică (sinus sau cosinus). Mișcarea poate să nu fie armonică, adică poate să nu se repete în timp, dar totuși descrie traseele undelor și în acest caz se numește mișcare ondulatorie.
- Mișcare parabolică. Descrieți o mișcare care urmărește o parabolă. Este rezultatul compoziției unei mișcări rectilinie orizontale uniforme și a uneia verticali uniform accelerate. Un exemplu de acest tip de mișcare este realizat de o minge care este aruncată în sus la un unghi față de orizontală.
Elemente de mișcare
Elementele mișcării sunt caracterizările sau proprietățile descriptibile ale acesteia și sunt următoarele:
- Traiectorie. Este linia cu care poate fi descrisă mișcarea unui anumit corp și care, după natura sa, poate fi:
- Rectilinie. Linie dreaptă fără variații ale traiectoriei sale.
- Curbat. Linie curbă, adică un fragment de circumferință.
- Circular. Circumferinta completa.
- Eliptic. Fragment de elipsă sau elipsă completă.
- Parabolic. Linie parabolica.
- Distanţă. Este cantitatea de spațiu parcursă de mobil în el deplasare.
- Viteză. Este relația dintre distanța parcursă și timpul în care mobilul o parcurge (cu cât viteza este mai mare, cu atât distanța mai mare pe unitatea de timp parcurge un corp).
- Accelerare. Este modificarea vitezei (viteza finală minus viteza inițială) pe unitatea de timp.
Exemple de mișcare
Câteva exemple de mișcări sunt:
- Mișcarea stelelor. Planetele se învârt în jurul Soarelui pe orbite eliptice.
- Pendulul unui ceas. Ceasurile de altădată funcționau pe baza mișcării unui pendul pentru a marca secundele. Această mișcare este exemplul perfect al mișcării pendulului simplu, care este aceeași pe care o folosim în filme pentru a „hipnotiza” pe cineva.
- O minge debowling. Deoarece podeaua alei de bowling este cerată pentru a reduce foarte mult frecarea, bilele tind să se deplaseze într-o mișcare rectilinie uniformă până când lovesc știfturile.