Explicăm ce este o premisă, funcția ei în raționament, diferențele dintre premisele majore și cele minore și diverse exemple.
Ce este o premisă?
În logică Y filozofie, se numesc sediul propuneri inițialele lui a argument, de la care se poate ajunge la a concluzie. Acestea din urmă trebuie deduse sau desprinse de cele dintâi, printr-o procedură deductiv sau inductiv adică valid, adică formând un argument valid, logic.
Acest cuvânt provine din latină praemissus, „Trimis anterior”, constituit la rândul său de prae- ("inainte si mitra („Trimite” sau „aruncă”), astfel încât a făcut întotdeauna referire la ceea ce este dat în prealabil, ceea ce este deținut inițial.
La fel, premisele sunt punctul de plecare al a raţionament, adică ceea ce știm deja sau ni s-a spus sau ni s-a dat și de unde începe munca noastră deductivă. Indiciile, la figurat, pe care trebuie să le adune un detectiv pentru a ajunge la o anumită concluzie, adică fundal, cel ipoteză.
Studiul premiselor datează din antichitatea clasică, când marii gânditori greci și romani studiau logica și logica. oratorie ca forme de gând, în general în jurul silogism: un anumit tip de raționament în care, având în vedere două premise, una generală și una particulară, se obține o concluzie.
Deoarece sunt propoziții, premisele afirmă sau neagă întotdeauna ceva, care poate fi de natură generală sau particulară și, prin urmare, poate fi adevărat sau fals. Această afirmație sau negare este exprimată în termeni de propoziție, cum ar fi „În Caraibe clima este caldă” sau „Toate planetele sunt rotunde” sau „Nici un porc nu poate zbura”.
Cu toate acestea, nu adevărul sau falsitatea premiselor determină dacă raționamentul este valid sau nu, deoarece concluziile adevărate pot fi deduse din premise false.
Natura argumentului sau raționamentului depinde de relația dintre premise și concluzii. De exemplu, raționamentul deductiv trage o concluzie particulară din premise generale, în timp ce raționamentul inductiv merge în direcția opusă.
Există, în plus, raționamente cu o singură sau mai multe premise și chiar unele care necesită premise suplimentare pentru a ajunge la o concluzie.
Tipuri de premise
Potrivit grecului Aristotel (384-322 î.Hr.) în studiile sale despre silogism, există două tipuri de premise implicate în acest tip de raționament logic: premisa majoră și premisa minoră.
- Premisa majoră este de obicei de tip general și conține predicatul concluziei. O propoziție generală este una care se referă la un set sau totalitate de anumite lucruri, de exemplu: „Toți oamenii sunt muritori”.
- Premisa minoră este de obicei de un anumit tip și conține subiectul concluziei. O anumită propoziție este una care se referă la un anumit lucru sau subiect, de exemplu: „Ioan este muritor”.
Există însă și alte tipuri de premise, precum cele implicite, care nu sunt menționate sau înțelese, ca în cazul: „Toți oamenii sunt muritori și Ioan a murit ieri”, în care nu este necesar să precizăm că Ioan. este un bărbat.
Exemple de premise
Câteva exemple de premise sunt următoarele:
Premisa majora: Toate păsările au cioc.
Premisa minora: O găină este o pasăre.
Concluzie: Toți puii au cioc.
Premisa majora: Niciun mamifer nu poate respira sub apă.
Premisa minora: Balenele sunt mamifere.
Concluzie: Nicio balenă nu poate respira sub apă.
Premisa majoră: Soarele strălucește.
Premisa minoră: Soarele este o stea.
Concluzie: Stelele strălucesc.