- Ce este o propunere?
- Propunere în filozofie
- Propoziție în logică
- Declarații simple și compuse
- Propoziție în matematică
Explicăm ce este o propoziție, sensul ei în filosofie, logică și matematică. De asemenea, propoziții simple și compuse.
Ce este o propunere?
O propoziție, în termeni generali, este ceva care este propus. Adică este o expresie echivalentă a lui a propoziție simplă asertiv, a rugăciune în care se afirmă că ceva este, că ceva există sau că are o anumită caracteristică. Prin urmare, poate fi judecat ca adevărat (dacă este de acord cu realitatea) sau fals (dacă nu este).
Este un termen utilizat pe scară largă în diferite contexte de cunoaștere, cum ar fi anumite discipline formale (logică, matematica) val lingvistică si filozofie. Ideea este că, luând ca antecedente diferite propoziții, este posibil să se obțină anumite concluzii, și în plus, procedura prin care le-am obținut poate fi studiată cu atenție.
În orice caz, o propoziție trebuie înțeleasă ca un lanț de semne care aparțin aceleiași limbi, fie că sunt sunete sau caractere (într-un limbaj natural) sau semne și reprezentări (într-un limbaj formal).
În timp ce, în limbajul colocvial, o propunere este înțeleasă ca o propunere: o invitație pe care o facem altuia sau altora și care poate fi acceptată sau respinsă.
În sfârșit, nu trebuie să confundăm o propoziție cu o prepoziție. Acesta din urmă este doar o categorie gramaticală, adică un tip de cuvinte, care au un sens gramatical mai mult sau mai puțin evident, și care servesc la stabilirea de relații între lucruri. Exemple de prepoziții sunt: de, para, contra, entre, por, sobre, bajo, en etc.
Propunere în filozofie
În domeniul dezbaterii filozofice se vorbește despre o propoziție care să se refere la un act mental prin care o judecată cu privire la realitate este exprimată într-un limbaj specific, permițând stabilirea unei relații de vreun fel între un subiect si a predicat determinat.
În acest sens, propoziția nu trebuie confundată cu propoziția prin care este exprimată, întrucât aceeași judecată poate fi exprimată prin propoziții diferite, ca în:
- Ana este femeie.
- Ana nu este bărbat.
Propoziție în logică
Logica studiază relațiile dintre propoziții și mecanismele de raționament care ne permit să ajungem la una de la alta. În sine, propozițiile diferă de judecăți, deoarece primele propun ceva despre realitate, iar cele din urmă afirmă sau neagă ceva din ea. Adică, propozițiile sunt produsul logic al judecăților.
Logica formală reprezintă propoziții prin litere ale alfabetului, pentru a studia conexiunile logice dintre ele abstrase din conținutul lor semantic: „dacă p atunci ce”.
Din această relație, atunci se poate determina în ce cazuri conținutul exprimat este adevărat și în ce cazuri este fals, prin așa-numitele „tabele de adevăr”, care atribuie valori adevărate (V) sau false (F) la relația stabilită, pentru a studia posibilele sale rezultate.
Declarații simple și compuse
Logica clasifică propozițiile în două tipuri: simple și compuse, în funcție de conformația lor.
- Propoziții simple. Sunt cele care sunt compuse dintr-un subiect și un predicat direct legate, fără să apară factori de negație (nu), conjuncție (și), disjuncție (sau) sau implicație (dacă... atunci). În termeni de propoziție, ele corespund propozițiilor simple fără subordonate. De exemplu: „Câinele este negru”.
- Propoziții compuse. Sunt cele de tip complex, care încorporează elemente suplimentare prin factori de negație, conjuncție, disjuncție sau implicare și care în termeni de propoziție constau din propoziții cu subordonat și alte componente. De exemplu: „Dacă câinele este negru, câinele nu este nici albastru, nici roșu”.
Propoziție în matematică
Întrucât matematica este un limbaj formal foarte apropiat de logică, abordarea sa asupra propozițiilor nu este prea diferită, cu excepția faptului că folosește numere, variabile și semne matematice pentru a exprima relația și conexiunile dintre termenii unei propoziții sau ai uneia cu alții. . Astfel, și propozițiile matematice afirmă sau neagă ceva, stabilind o legătură care poate fi judecată ca fiind adevărată sau falsă.
De exemplu, expresia 4 + 5 = 7 afirmă o relație formală între aceste mărimi, care în acest caz poate fi considerată falsă, deoarece rezoluția ei indică faptul că 4 + 5 = 9. Cu toate acestea, deși este falsă, se poate afirma , adică poate fi propus.
Propozițiile matematice pot fi făcute mai complexe prin încorporare variabile, ca și ecuațiile, exprimând relații de posibilitate și variație. De exemplu, în expresia x = 3y + z semnificațiile adevăratului sau falsului vor depinde de valorile pe care le atribuim variabilelor, deși proporția și semnificația lor vor rămâne aceleași, indiferent de situație.