• Care sunt izvoarele dreptului?
• Tipuri de izvoare ale dreptului
• Alte clasificări ale izvoarelor dreptului

Vă explicăm care sunt izvoarele dreptului și de ce sunt atât de importante. Influența sa asupra jurisprudenței și clasificării sale.

Printre izvoarele dreptului se numără instituțiile care le promulgă și istoria lor.

Care sunt izvoarele dreptului?

Este cunoscut ca surse ale dreptului la acte, evenimente si traditii trecut care servesc la crearea, modificarea sau stingerea norme juridice, adică al legi. Aceasta include adesea organele din care emană aceste legi, precum și participanții istorici la constituirea dreptului, cum ar fi disciplina uman.

Izvoarele dreptului există deoarece de-a lungul timpului noţiunea de Justiţie, ale legii și ordinii au variat enorm, influențate de discursuri de altă natură precum religie si morală, care erau codurile conduce primitiv al omenirii arhaice. Există dovezi abundente pentru acest lucru în texte antice, cum ar fi Biblie sau Codul Hammurabi.

Cu toate acestea, în timpurile moderne ele includ și tratate internaționale, constituții, legi și reglementări, chiar dacă nu sunt în vigoare, deoarece constituie istoria lumii. Dreapta scris. Același lucru este valabil și pentru lege naturala sau universale, ale căror principii sunt asociate cu însăși existența ființă umană.

Pe de o parte, izvoarele dreptului sunt utile în jurisprudenţă, deoarece oferă exemple anterioare și cazuri considerabile înainte ia o decizie (ceva deosebit de important în dreptul anglo-saxon sau Drept comun). Pe de altă parte, ele sunt folosite și din perspectivă istorică atunci când se gândește mai mult teoretic sau științific la disciplină.

Tipuri de izvoare ale dreptului

Izvoarele dreptului, conform considerentei tradiționale, se clasifică astfel:

• Surse materiale sau surse în sens material. Acestea sunt agențiile, autoritățile și instituţiilor care sunt împuterniciți în unele comunitate drepturile omului de a crea legi care să recunoască sau să stingă drepturile, norme juridice sau reglementări în diferite domenii. Un exemplu în acest sens este Curtea Supremă de Justiție a unei națiuni.
• Surse formale sau surse în sens formal. Este vorba despre documente, textele și cărțile în care legea este inclusă în mod formal, sau unele din segmentele acesteia, fie că sunt în vigoare sau au fost abrogate în favoarea altora noi. Aceasta include și procesul însuși de elaborare și promulgare. Poate fi obicei, din doctrină, tratate internaționale etc. De exemplu, cel legislație desfăşurat în parlamentul unei ţări, conform reglementărilor care precizează funcţiile şi capacităţile acesteia.
• Surse istorice. Acestea sunt documente moștenite din trecut care conțin informație relevante pentru materia juridică sau legile vremii, chiar dacă este vorba despre culturi antice și dispărute. Un exemplu perfect în acest sens este cel menționat mai sus Codul Hammurabi, venind din vechime Mesopotamia.

Alte clasificări ale izvoarelor dreptului

Printre izvoarele culturale ale dreptului se numără trecutul juridic.

Alte criterii posibile, de natură teoretică, privind izvoarele dreptului, disting între:

• Surse politice. Cei care aspiră la organizare colectivă sau procese instituționale, cum ar fi programele partidelor politice, de exemplu.
• Surse culturale. Cele obţinute prin observarea trecutului şi studiul teoretic al dreptului actual.

Sau intre:

• Surse originale. Cei care creează legea din nimic (ex nihilo, „De nicăieri” în latină), precum cele ale proceselor politice revoluţionare.
• Surse derivate. Cele care sunt inspirate de un cadru legal anterior.