forta de munca

Vă explicăm ce este munca și diferitele sale tipuri: directă sau indirectă, calificată sau necalificată, managerială și comercială.

Orice tip de inițiativă productivă sau de servicii necesită forță de muncă.

Ce este munca?

Din punct de vedere economic, munca este înțeleasă ca efort atât fizic, cât și psihic depus de a angajat de a produce, repara sau întreține un bun, precum și remunerația economică pe care o implică o astfel de muncă, adică prețul Servicii a muncii.

Orice tip de inițiativă productivă sau de servicii necesită forță de muncă. Tocmai această capacitate de muncă este cea care clasa muncitoare trebuie să facă schimb în circuitul economic, în general în schimbul unui salariu.

Numărul total de lucrători disponibili într-o țară, adică majoritatea lucrătorilor acesteia populație activă economic (PEA), poate fi considerată forța de muncă. În funcție de cerințele de muncă, sociale și fiscale prevăzute de sistemul juridic al țării respective, poate fi mai scump sau mai ieftin pentru eventualii dvs. angajatori.

Munca în sensul actual s-a născut alături Revolutia industriala, când muncitorii țărani au migrat în orase pentru a deveni muncitori industriali.

Astăzi este o populatie mult mai diverse, printre care se numără cele profesionisti şi cei care desfăşoară activităţi independente, precum şi alte sectoare a căror importanţă în circuitul economic este permanent ameninţată de presiunile automatizării şi tehnologizării tot mai mari a procesului de producţie.

Munca directa si indirecta

O primă distincție în ceea ce este munca necesită diferențe:

  • Munca directa. Este cea care este implicată în circuitul productiv. Sarcinile lor, indispensabile, pot fi asociate cu ușurință cu binele sau cu cel serviciu obținut. Muncitorii dintr-o fabrică de compot, de exemplu, sunt forță de muncă directă, atașată la statul de plată al companiei.
  • Munca indirecta. Este ansamblul muncitorilor care nu intervin imediat în munca productivă, ci mai degrabă o însoțesc, o optimizează și o controlează din perspectivă administrativă, comercială etc. În cazul fabricii de compot, coordonatorii de zonă, responsabilii de marketing, contabilii și recrutorii sunt forță de muncă indirectă.

Muncă calificată și necalificată

Muncitorii calificați au primit pregătire profesională esențială.

Muncitorii calificați au primit un anumit grad de instruire sau formare Instruire fără de care nu ar putea îndeplini anumite sarcini (sau nu în mod eficient).

Dimpotrivă, forța de muncă necalificată este acei muncitori care nu au primit niciun fel de instruire și au doar a lor forta de munca a oferi.

În mod evident, lucrătorii calificați sunt întotdeauna mai dezirabili și tind să coste mult mai mult decât muncitorii necalificați, deoarece posedă cunoștințe și/sau experiență specializate care, la rândul lor, costă. vreme și bani de achiziționat.

Forța de muncă de management

Pozițiile administrative și manageriale ale unei companii sunt adesea denumite forță de muncă de conducere. Afaceri sau organizare, responsabil de sarcinile directive și executive ale circuitului productiv. Este vorba de personal salariat, dar foarte bine pregătit, destinat să aibă încredere în muncă și a cărui participare în circuitul productiv nu este directă, ci conducătoare.

Forța de muncă comercială

Forța de muncă comercială include distribuitori, agenți de vânzări și comercianți.

Setul de muncitori care nu sunt direct legati de circuitul de fabricare a produsului este cunoscut sub denumirea de munca comerciala. Dimpotrivă, ei participă la ultima sa etapă de comercializare: distribuitori, vânzători, comercianți etc.

Sunt forme mai mult sau mai puțin specializate de muncă a căror sarcină este de a obține produs la lor consumatori naturale si finaliza tranzactia economica a acestuia consum.

!-- GDPR -->