- Ce este recunoașterea?
- Recunoașterea muncii
- Recunoastere sociala
- Recunoaștere juridică
- Recunoaștere internațională
- Recunoaștere militară
Vă explicăm ce este recunoașterea și semnificația ei în chestiuni de muncă, sociale și juridice. În plus, recunoașterea internațională și militară.
Ce este recunoașterea?
Cuvântul recunoaștere ne referim, de obicei, la recunoștința publică, notorie și formală a talentelor, eforturilor sau trăsăturilor remarcabile ale cuiva, sau la expresia publică și formală a recunoștinței pentru o favoare sau beneficiu primit, sau la o realizare celebrată. Nu desemnează întotdeauna un premiu fizic (cum ar fi o diplomă), ci și actul de a recunoaște celuilalt ceea ce a fost realizat înainte de comunitate în general, sau în fața terților.
Cuvântul recunoaștere este compus din două voci de rădăcină latină, cum ar fi prefix re- ("Din nou" sau "fa ceva din nou") și verb eu voi ști („știi”). Cu toate acestea, sensul său actual este mai mult legat de ideea de a admite, de a mărturisi sau de a face ceva notoriu, prezentăm sensul expresiei „hoțul și-a recunoscut crima”. Astfel, atunci când recunoaștem pe cineva, îi lăsăm pe alții să-și cunoască realizările, talentele sau binele comportament.
În general, pentru acest tip de utilizare se vorbește de recunoaștere personală, deoarece este acordată unei singure persoane. Cu toate acestea, este posibil să se acorde și recunoaștere unui instituţie unul intreg Afaceri sau o comunitate, iar în acele cazuri va fi o recunoaștere instituțională, corporativă sau, respectiv, comunitară. Există și alte forme de recunoaștere pe care le vom vedea mai jos.
Recunoașterea muncii
Recunoașterea muncii este cea care se acordă pentru un loc de muncă prestat, adică în cadrul locului de muncă și al îndeplinirii cu angajament a obligațiilor cuiva.
Este obișnuit, de exemplu, ca companiile să acorde recunoaștere angajaților lor atunci când aceștia servesc un anumit timp de muncă în organizație, ca o modalitate de a-i motiva și de a exprima public aprecierea companiei pentru munca desfășurată în mod susținut pe parcursul 10, 20 sau 30 de ani de carieră profesională.
Recunoastere sociala
Prin recunoaștere socială înțelegem aprobarea sau evaluarea individuală pe care o primim de la un anumit grup, după o muncă bine făcută sau pentru că am contribuit mult la grup. Recunoașterea socială este adesea foarte râvnită de indivizi și este foarte importantă în anumite etape ale vieții, cum ar fi adolescent. Este, de asemenea, ceea ce aspiră majoritatea artiștilor.
Dintr-un punct de vedere puțin diferit, există și o recunoaștere socială care se produce între semeni, nu mai prin distincție, ci prin apartenență, adică prin conformare. Aceasta este ceea ce ne referim de obicei drept acceptare: atunci când într-un grup suntem tratați ca egali cu restul, cu sentiment de apartenențăPe bună dreptate putem spune că ne bucurăm de recunoașterea grupului, adică că suntem acceptați.
Recunoaștere juridică
Recunoașterea juridică este o figură juridică a acceptării, conform căreia a Condiție sau jurisdicția determinată atestă validitatea, adevărul și meritul luat în considerare care este o procedură, un fapt sau o decizie administrativă. Astfel, prin acordarea recunoașterii acestora, cei puterile publice sunt afișate în conformitate cu ceea ce este recunoscut.
De exemplu, statele recunosc drept valabile doar anumite tipuri de proceduri birocratice, sau anumite tipuri de tranzacții care nu contravin legii. lege, sau chiar calificarea profesională a unei persoane. Din acest motiv, la emigrare, persoanele cu studii de gradul IV trebuie de obicei să-și revalideze diploma universitară în cealaltă țară, adică să-și demonstreze valabilitatea în fața Statului pentru a avea recunoașterea și permisiunea de a-și exercita oficial profesia.
O altă formă de recunoaștere juridică este cea acordată de părinţi copiii lor, prin prezentarea lor statului. Copiii astfel recunoscuți se bucură de toate drepturile pe care legea le instituie moștenitorilor, în timp ce copiii „firești” sau nerecunoscuți trebuie, ca adulți, să își facă dovada filiației dacă doresc să aibă acces la aceleași drepturi, întrucât nu s-au bucurat în momentul său de recunoașterea paternă.
Recunoaștere internațională
În mod similar cu cazul precedent, recunoașterea internațională sau recunoașterea diplomatică se referă la dreptul statelor și guvernele a recunoaște (sau a nu recunoaște) acțiunile altuia, fie într-un mod expres (formal și frontal), fie tacit (prin omisiune, adică din lipsă de acțiune).
Acest lucru se întâmplă de obicei, de exemplu, atunci când o țară devine independentă de alta și se stabilește ca a naţiune independent: vecinii săi pot recunoaște noul guvern și i se adresează sau, dimpotrivă, îl ignoră și continuă să trateze tânăra națiune ca și cum ar fi parte din cealaltă.
Un alt caz comun este cel al lovitura de stat, care stabilesc noi guverne ilegitime și pot, din acest motiv, să nu fie recunoscute de comunitatea internațională, ca o modalitate de a-și exprima nemulțumirea și dezaprobarea față de metodele ilegitime cu care guvernul de facto a aderat la puterea politică.
Recunoaștere militară
În artele militare, este cunoscut sub numele de recunoaștere sau explorare (recunoastere, din engleză) la o procedură rapidă și ușoară care vizează obținerea de informații de pe câmpul de luptă, înainte de sosirea armatei. Este o sarcină de informații, desfășurată pentru a cunoaște intențiile inamicului sau starea câmpului de luptă, și astfel pentru a putea anticipa neplăcerile viitoare sau adapta propriile strategie din război la mediu.
Recunoașterea militară este efectuată de soldați cercetași sau de informații, instruiți în observare critica și analiza mediului, cum ar fi observarea relief, fenomene de mediu sau populații învecinate. Această activitate clandestină este, totuși, foarte diferită de munca de contraspionaj și supraveghere.