• Ce este puterea publica?
• Caracteristicile puterii publice
• Ramuri ale puterii publice
• Puterea publică și puterea politică

Explicăm ce este puterea publică, care sunt ramurile ei, relația ei cu puterea politică și alte caracteristici.

Puterea publică este împărțită în trei ramuri.

Ce este puterea publica?

Puterile publice sunt diferitele puteri ale Condiție într-o Republică, adică atunci când Statul exercită monopolul violenţă. Zicală poate sa născut din nevoia de Oamenii să trăim printre semenii noștri și să o facem într-o relativă pace și ordine. Din acest motiv, este necesară prezența unei autorități consensuale, care înlocuiește lege cel mai puternic.

Toată puterea publică emană din Stat, iar în sens mai faptic sau material, din organe și instituţiilor care o compun. Este strict guvernată de un sistem juridic, adică de un set de legi prin care societate a fost de acord să respecte. Cu alte cuvinte, puterea publică este legitimă doar dacă provine de la o entitate de stat și acționează în conformitate cu legea.

Pe de altă parte, puterea publică este numită și puterea statului de a constrânge cetăţenii astfel încât să respecte legile şi lua decizii pentru bunăstarea colectivă. Cu alte cuvinte, este capacitatea statului de a se apăra și de a se reglementa.

Prin urmare, ea este distribuită inegal între organismele publice ale societății, situându-se astfel pe unele peste altele, în funcție de nivelul lor de importanță colectivă.

Caracteristicile puterii publice

Societățile sunt adevărate „constelații” de puteri, în sensul că grupuri Oamenii dobândesc și exercită putere asupra altora pe măsură ce câștigă resurse sau influență.

Factori precum religie, presa și grupurile economice exercită o cotă de putere în viața reală a populatie. În mijlocul acestui concert de voințe, puterea publică a Statului este acolo pentru a garanta un cadru minim de ordine și funcționare.

Puterea publica este:

• Coercitiv Deoarece poate fi impus unei persoane fără acordul acestuia.
• Extern. Pentru că vine din alte instanțe decât ea însăși, care sunt instituțiile.
• Autonom. Din moment ce instituţiile se bucură autonomie în cadrul unei ierarhii de puteri, și sunt în general organizate în trei ramuri diferite, responsabile cu monitorizarea celorlalte și menținerea unui echilibru sau contrapondere.

Datorită autonomiei ramurilor statului, nicio putere publică nu poate guverna întregul stat. Aceste ramuri sunt: ​​executivă, legislativă și judiciară.

Ramuri ale puterii publice

Potrivit teoriei separării puterilor publice, cele trei ramuri ale puterii publice au misiunea de a se monitoriza reciproc și de a servi drept contrapondere la deciziile celorlalți, precum și de a se legitima reciproc și de a crea un stat echilibrat, liber de autoritarisme. Aceste ramuri ale puterii publice sunt:

• Putere executiva. Reprezintă conducerea politică a guvern, care cade în mâinile unui președinte, prim-ministru sau altele asemenea, aleși prin voință populară (cel puțin în guvernele democratice). Din aceasta fac parte și trenul ministerial, guvernatorii, primarii și primarii și președinții diferitelor organisme publice desemnate de președinte. Toate aceste figuri pot fi revocate din funcție de către celelalte puteri, prin procedurile stabilite în Constituție.
• Putere legislativă. Se ocupa de redactarea legilor care reglementeaza functionarea societatii si a Statului insusi, ceea ce presupune crearea, abrogarea sau corectarea acestora.Aceste legi pot fi temporare sau permanente, iar uneori pot fi respinse de către președinte sau declarate neconstituționale de către instanțele judecătorești, atunci când contravin celor stabilite în Constituție. Această putere revine parlamentului, ai cărui membri sunt aleși prin vot popular dintre diferitele forțe politice din țară.
• Împuternicire. El este responsabil de management al Justiţie, adică să interpreteze ceea ce este stabilit în Constituție și în legi, să-l pună în aplicare. Aceasta presupune evaluarea cazurilor, realizarea cercetare, impun sancțiuni și acordă despăgubiri. Această putere este de obicei alcătuită dintr-un arbore ierarhic de instanțe și judecători, desemnați în general de puterea legislativă sau executivă, și structurat în diferite camere sau instanțe pentru a se ocupa de fiecare chestiune specifică pe care legea o cere.

Puterea publică și puterea politică

Puterea politică este aceea care este deținută de diferiții actori politici ai a naţiune, și care le permite să influențeze modul în care societatea se comportă, întotdeauna în cadrul a ceea ce este stabilit de lege. De altfel, dacă nu este adaptată la ceea ce este stabilit în sistemul de drept, orice putere politică este ilegitimă, chiar și atunci când este vorba de instituțiile statului.

De exemplu, atât executivul, cât și legislativul depind de legitimitatea votului public și nu pot fi niciodată numiți într-o manieră contrară a ceea ce este prevăzut în lege. În schimb, puterea executivă este legitimată prin numirea ei de către celelalte puteri publice.

Totuși, poți avea putere politică și nu faci parte din Stat, cum este cazul sindicatelor sau sindicatele, cu grupuri economice sau societate civilă organizată. Aceasta transformă societatea într-o constelație de puteri politice, pe care Statul are misiunea dificilă de a o orchestra.