Vă explicăm ce este o emoție, funcția ei și care sunt principalele și secundarele. De asemenea, diferențe cu sentimentele.
Emoțiile sunt fenomene psihologice și fiziologice.Ce este o emoție?
Numim emoție anumitor tipuri de fenomene psihologice și fiziologice care se manifestă la noi conduce, al nostru perceptii caporal şi al nostru conștientizarea, ca o reacție adaptativă la un stimul important. Cu alte cuvinte, ele sunt atât reacții mentale, cât și corporale la un anumit stimul sau un set al acestora, integrate în sistemele noastre primare de comportament.
Emoțiile sunt complexe și diverse, până la punctul în care vorbim de obicei despre „viața emoțională” sau „latura noastră emoțională”, deoarece uneori pot intra în contradicție cu sau pot scăpa de controlul conștiinței. Dar nu trebuie să le confundăm cu sentimentele: acestea din urmă sunt mai durabile în timp și sunt tocmai consecința, exteriorizarea, a emoțiilor.
Emoțiile fac parte din ceea ce suntem și sunt comune tuturor Oamenii, și chiar multe animale superioare. Deși rațiunea li s-a opus în mod tradițional, plecând de la punctul în care trebuie să operăm mereu ghidați de ea și să nu ne lăsăm purtați de emoții, adevărul este că nici nu se poate nega.
Tipuri de emoții
Există două tipuri de emoții, potrivit specialiștilor:
Emoțiile de bază sau primare sunt universale pentru toți culturilor și par să fie înscriși biologic în corpurile noastre:
- Bucurie, ca un copil când primește un cadou de Crăciun.
- Furios, ca o persoană care este insultată în public.
- Frica, ca cineva urmărit de un câine uriaș și turbat.
- Tristețea, ca o persoană care pierde pe cineva drag.
- Surpriză, ca cineva care este uimit cu un truc magic.
- Dezgustător, ca cineva care gustă un fruct putrezit.
Din aceste șase emoții se compune o adevărată panoramă a emoțiilor secundare, în care se îmbină diferite aspecte ale emoțiilor primare și care se manifestă conform codurilor sociale, culturale și personale învățate, deși în ele vor exista mereu urme ale emoțiilor primare. şcolile care le-au născut.
După unele puncte de vedere, emoțiile secundare pot fi înțelese ca sentimente. Sunt emoții mai complexe și mai rafinate intelectual, au o componentă culturală și tradițională importantă, astfel încât se pot schimba semnificativ în exprimare în funcție de persoană sau de grup uman.
Unele emoții secundare sunt:
- Vinovăție, ca cineva care a rănit neintenționat un prieten.
- Neîncredere, ca cineva căruia i se oferă o afacere foarte bună pentru a fi adevărat.
- Plictiseala, ca un copil forțat să fie distras în biroul lui tati.
- Iubirea, ca aceea pe care o simțim pentru rudele noastre sau pentru partenerii noștri.
- Melancolie, ca „fericirea tristă” pe care ne-o dă privitul la fotografiile vechi.
- Seninătate, așa o simte o persoană care eliberează într-un loc liniștit.
- Satisfacția, precum cea care ne oferă să îndeplinim un obiectiv mult dorit.
Pentru ce sunt emoțiile?
Emoțiile sunt răspunsuri scurte și intense la stimuli plăcuti sau neplăcuți pe care îi experimentăm în viața noastră. Rolul lor este adaptativ, adică ne ajută să ne descurcăm, cu succes mai mare sau mai mic, cu tot ce se întâmplă în jurul nostru și care ne afectează. În linii mari, scopul său poate fi rezumat astfel:
- Reacționează la un stimul extern. Emoțiile ne dispun rapid să facem față experiențe care ne afectează profund. Acest lucru este ușor de perceput cu frică, de exemplu, care ne avertizează asupra unui posibil pericol; sau mânia, care ne îndeamnă să răspundem cu violenţă la un asalt. Ambele afectează ritmul cardiac, oxigenarea sângelui și ne pregătesc să ne apărăm sau să fugim.
- Comunicați social ceea ce ați experimentat. Deoarece este imposibil să știm ce gândesc alții, expresiile fizice și comportamentale ale emoțiilor ne oferă un indiciu util despre cum se simt ei și asta ne permite să empatizăm și să comunicăm mai bine. De fapt, emoțiile precum tristețea se manifestă în lacrimi și gesturi faciale care sunt rapid recunoscute de ceilalți și care îi deplasează spre empatie, compasiune și îi pot invita să ajute.
- Motivați un comportament util. În mod similar, emoțiile plăcute întăresc anumite comportamente sau acțiuni pentru noi și cei care alcătuiesc mediul nostru social. Bucuria, de exemplu, este o emoție pe care o căutăm în mod activ și cu care ne răsplătim atunci când îndeplinim un poartă sau realizăm ceva ce ne-am propus. Tristețea, în același sens, poate servi la descurajarea comportamentului „nepotrivit”.
Emoții și sentimente
Emoțiile și sentimentele trebuie diferențiate, deși ambele cuvinte sunt adesea folosite ca sinonime la limbaj colocvial. De fapt, este vorba despre două fețe ale aceleiași monede.
Cu toate acestea, pe de o parte, emoțiile sunt reacții profunde și tranzitorii, care nu numai că ne alterează psihicul, ci și declanșează răspunsuri fiziologice din organism. La rândul lor, sentimentele sunt rodul percepției raționale a emoțiilor, adică ele apar atunci când devenim conștienți de emoțiile noastre și, prin urmare, sunt mai durabile și mai complexe.
De exemplu, putem identifica furia ca o emoție primară foarte puternică: curge rapid, ne afectează corpul și comportamentul și, de îndată ce stimulul care a declanșat-o este lăsat în urmă în timp, dispare. Atunci apare de obicei vinovăția, când devenim conștienți de ceea ce am făcut sau am spus în momentul în care furia ne-a stăpânit. Vinovația ar deveni astfel un sentiment, deoarece raționalitatea este implicată în el.
Reacții emoționale
Numim reacții emoționale, așa cum sugerează și numele, acele tipuri de reacții care merg mână în mână cu emoțiile, în special cu cele primare. Emoțiile, așa cum am văzut, ne invită întotdeauna să acționăm: fie fizic, social sau comportamental, ele ne mobilizează, iar ceea ce facem pentru a le exterioriza sunt tocmai reacții emoționale.
Reacțiile de acest tip pot fi violente, pasionale și puțin raționale, sau pot fi doar filtrate prin sita conștiinței, pentru a le face mai gestionabile și corecte social.
De exemplu, furia este legată de toate ființele umane, dar nu toți mergem și atacăm fizic persoana care ne-a făcut să o simțim, dar putem – până la un anumit punct – să ne modulăm reacțiile și să ne exprimăm furia prin alte procese care, în pe termen lung, nu ne aduce atâtea complicații și neplăceri.