• Ce este conștiința?
• Conștiință sau conștiință?
• Conștiință socială
• Constiinta morala
• Conștientizare a mediului
• Conștiința de clasă

Vă explicăm ce este conștiința și diferențele cu conștiința. În plus, conștiința socială, morală, de mediu și de clasă.

Conștiința este capacitatea de a percepe și judeca existența cuiva.

Ce este conștiința?

Cuvântul conștiință (și, în unele cazuri, conștiință) are semnificații diferite, toate legate de mintea umană și luciditate, adică capacitatea de a ne percepe mediul. Nu este un termen simplu de definit, iar disciplinele la fel de diferite ca și filozofie si psihologie.

La origine, atât conștiința, cât și conștiința provin din cuvântul latin conștiință, rod al prefixului cu- („Unire”, „împreună”) și verbul scire ("Discerne" sau "separa mental un lucru de altul"), și asta a venit de la adjectiv conştient ("încrezător").

În jurul secolului I î.Hr. C. acest cuvânt a fost folosit pentru a se referi la cunoștințe împărtășite, la cunoştinţe generală şi, prin urmare, la autocunoaşterea a ființă umană, adică la cunoştinţa care avea de-a face cu a lui existenţă, a lui gând și acțiunile tale.

În același secol însă, termenul a fost folosit pentru prima dată cu sensul de „remușcare”, de către poetul latin Horațiu (65-8 î.Hr.), pentru a traduce termenul grecesc. sineideza (aproximativ echivalent cu „capacitatea imaginativă”). De atunci a început să fie folosit în sensul de „a avea ceva în conștiință”.

După cum putem vedea, cuvântul a avut o istorie de schimbări și nuanțe care i-au sporit sensul. Astăzi îi atribuim aproape toate acele înțelesuri din latină, în special cele legate de autocunoașterea (ca în „a fi conștient„) Și judecata morală a acțiunilor cuiva (ca în „a avea curat conștientizarea”).

Prin urmare, atunci când vorbim de conștiință, ne referim la:

• Capacitatea de a ne cunoaște mediul și de a ne localiza în el, adică luciditatea.
• Capacitatea de a reflecta asupra realitate și asumă o postură în fața ei.
• Capacitatea de a ne judeca acțiunile dintr-o perspectivă morală (bun sau rău).

Aceleași semnificații se aplică atunci când clasificăm pe cineva ca fiind conștient sau inconștient și pentru utilizări mult mai specifice ale cuvântului, cum ar fi cele pe care le vom vedea mai târziu.

În sfârșit, trebuie să spunem că conștiința, înțeleasă ca abilitatea de a percepe, înțelege și judeca propria existență, este o capacitate, pe care o cunoaștem, exclusivă ființelor umane.

Mai mult, ea constituie, în mod paradoxal, unul dintre cele mai mari mistere nerezolvate ale existenței noastre: unde rezidă conștiința? Ce este mai exact? În ce mod este generat? Acestea sunt întrebări atât de multe religii Au încercat să răspundă cu noțiunea de „suflet” sau „spirit”, și că încă nu au un răspuns științific definitiv.

Conștiință sau conștiință?

Conform Dicționarului Pan-Hispanic de îndoieli al Academiei Regale Spaniole, conștiința și conștiința sunt interschimbabile în majoritatea contextelor în care ne referim în general la percepția sau cunoașterea realității, deși este obișnuit să alegem ortografia mai simplă, cea care nu are „s” între consoane.

Dar termenul de conștiință este preferat atunci când se referă la moralitate, adică la evaluarea acțiunilor proprii sau ale altora în termeni de bine și rău.

Astfel, vom spune că „Cutul și-a revenit” (adică s-a trezit dintr-un leșin), dar mai târziu „l-a judecat conștiința” (adică a simțit remuşcări).

Cu toate acestea, în cazul adjectivele Derivatele se folosesc întotdeauna conștient sau inconștient, adică se folosește formula cu „s” între consoane. Formele „conștient” și „inconștient” nu sunt corecte.

Conștiință socială

Când folosim termenul de „conștiință socială”, ne referim la capacitatea sau interesul pe care un individ îl are cu privire la condițiile de viață ale celorlalți membri ai săi. comunitate.

Deci a persoană conștient social, așadar, este unul care se recunoaște ca parte a unui colectiv uman, înțelege și acceptă responsabilități că asta implică.

Pe de altă parte, oamenii care trăiesc fără să-și pese de comunitatea lor, sau să se implice în ea, sau care se simt în vreun fel responsabili pentru ceea ce se întâmplă în ea, sunt indivizi lipsiți de conștiință socială.

Constiinta morala

Termenul „conștiință morală” poate fi redundant în anumite contexte, deoarece exercițiul conștiinței este de obicei un exercițiu de moralitate, adică de discernământ între ceea ce este considerat bun, adecvat, consecvent și ceea ce este considerat rău, inadecvat sau în afara loc.

Morala se schimbă însă în funcţie de cadrul cultural în care se regăseşte, adică de la a cultură la alta, sau de la o epocă la alta din aceeași cultură. Prin urmare, se schimbă și conștiința morală și, în general, are legătură cu opinia publică și cu noțiunea de etică: responsabilitatea față de ceilalți pe care o deținem atunci când exercităm o funcție, o funcție sau o autoritate.

Astfel, conștiința morală este capacitatea de a-și judeca acțiunile în funcție de cadrul cultural căruia îi aparținem. Tocmai la acest tip de conștiință apelăm atunci când percepem că acțiunile noastre ar putea fi dăunătoare sau jignitoare pentru altul sau când ele implică valorile contrar celor pe care am dori să-i vedem domnind în lume, de-ar depinde numai de noi.

Conștientizare a mediului

În mod similar, vorbim de „conștientizarea mediului” sau „conștientizarea ecologică” pentru a se referi la gradul de luciditate și cunoaștere a unui individ cu privire la impact asupra mediului acțiunile lor, modul lor de viață și lor obiceiuri în fiecare zi.

O persoană înzestrată cu conștientizarea mediului este de așteptat să trăiască ținând cont de poluare și gradele de deteriorare a mediului care pot fi prevenite zilnic, prin mici acțiuni sau obiceiuri: Reciclează și reutilizați, economisiți Energie, nu consumați anumite mărci de produse, etc.

Conștiința de clasă

Termenul de „conștiință de clasă” provine marxism, și este folosit pentru a se referi la gradul de cunoștințe pe care o persoană îl deține cu privire la propria sa locație în cadrul relațiilor socioeconomice și de putere care există în societate.

Mai simplu spus, o persoană conștientă de clasă știe cărei strate socioeconomice aparține și, prin urmare, știe ce sectoare se opun dezvoltării și îmbunătățirii condițiilor de viață ale vieții sale. clasă socială, și care sectoare, dimpotrivă, sunt favorabile cauzei sale.

Acest concept are sens în logica „luptă de clasă„Propus de filozofia marxistă ca o explicație pentru schimbarea istorică: clasele sociale ar concura între ele pentru controlul asupra mijloace de producție, așa cum încearcă unii exploata celelalte pentru a genera bogăție („Exploatarea omului de către om”).