• Ce este limbajul colocvial?
• Caracteristicile limbajului colocvial
• Diferențele cu limbajul formal
• Exemple de expresii și cuvinte colocviale

Vă explicăm ce este limbajul colocvial, caracteristicile sale, diferențele cu limbajul formal și exemple de expresii ale acestuia.

Limba colocvială este cea cu cea mai mare varietate în cadrul aceleiași limbi.

Ce este limbajul colocvial?

Se numește limbaj colocvial, vorbire colocvială sau registru colocvial la modul de a vorbi pe care îl folosim de obicei în viața comună și de zi cu zi, în situațiile în care nu trebuie să acordăm o atenție deosebită limba, sau depuneți un efort suplimentar atunci când comunicați, așa cum se întâmplă în vorbirea formală sau în registrul formal.

Acest mod de vorbeste este cel cu cea mai mare varietate în cadrul aceluiași idiom, întrucât nu vorbim la fel în diferit regiuni geografice existente, nici în diferitele straturi din cadrul aceluiaşi oraș. Din moment ce este vorba de vorbire colocvială, nu există reglementări, nici reguli să-l administreze, dar cel mai important lucru este că servește pentru a comunica eficient în fiecare zi.

Astfel, practica zilnică a limbii poate fi foarte diferită de ceea ce se vede în manuale. Discursul colocvial este greu de înregistrat în scris, deoarece este în continuă schimbare, iar dintr-un anumit punct de vedere este folosirea limbajului mai reală și mai concretă, chiar și atunci când se îndepărtează de normele și convențiile limbii. Din același motiv, utilizarea sa în situații formale, academice sau prestigioase este inadecvată.

Caracteristicile limbajului colocvial

Limbajul colocvial se caracterizează prin următoarele:

• Este o manifestare zilnică, informală și neglijentă a limbajului, care apare în situații de schimb social de încredere, sau în acelea în care nevoia de a comunica rapid și eficient, în loc să o facă corect și cu grijă, este lipsită.
• Este fundamental orală, greu de transcris, deoarece depinde în mare măsură de elemente contextuale și paralingvistice: gesturi, ton, situație, mediu etc.
• Este posibil să aveți puțin respect pentru regulile gramaticale, logica limbii și chiar pronunția corectă a cuvintelor, atâta timp cât puteți comunica eficient. În el, prevalează utilizarea peste standardul de 100%.
• În ea idiomuri, barbarii, neologisme și vulgarisme (nepoliticos). Cu toate acestea, nu ar trebui să echivalăm neapărat limbajul colocvial sau de zi cu zi cu limbajul vulgar sau vulgar.
• Este comun tuturor păturilor sociale, nivelurilor educaționale și locurilor de origine, dar în fiecare caz prezintă marje importante de varietate, creativitate și inovaţie.
• Este spontan, scurt și eficient.
• Lucruri dezordonate ca Elipsă (omiterea unor părți din rugăciune), redundanță, repetare, digresiune etc.

Diferențele cu limbajul formal

Diferența fundamentală dintre limbajul colocvial și limbajul formal ține de grija formelor, adică de respectul care se acordă regulilor gramaticale și de selecția atentă a cuvintelor. În aceasta echivalează cu regulile de etichetă vestimentară: există situații pentru a purta cămăși și pantaloni scurți, și există situații pentru a purta costum și cravată.

În acest fel, limbajul formal echivalează cu o utilizare mai atentă, planificată și corectă a limbajului, tipică situațiilor în care este nevoie de o anumită corectare: activități academice, conferințe, expoziții etc. Abaterile care în limbajul colocvial sunt permise, în formal nu sunt, precum idiomuri, vulgarisme sau expresii neglijente.

Exemple de expresii și cuvinte colocviale

În spaniolă, expresii și ture precum următoarele fac parte din limbajul colocvial:

• Folosirea pluralului în locul persoanei a doua: „Bună, Manuel, ce facem?” sau „Hai să ne liniștim!”
• Repetarea subiect: „M-am văzut cu María ieri și i-am spus și Mariei să te sune”.
• Întrebări retorice sau „fraze-eco”: „Știi? Ieri l-am văzut pe tatăl tău"
• Utilizarea specială a anumitor conjuncţii: "Deci te intalnesti si nu mi-ai spus nimic!" sau "Dar ce mare este Miguelito!"
• Utilizarea interjecțiilor cu diferite simțuri, cum ar fi „eh?”, „Ah?”, „Ay”, „oh”, „wow!” etc.
• Folosirea imperativelor „fosilizate” sau a sensului emfatic, precum „hai”, „hai”, „hei” sau „uite”, de exemplu: „Uite, băiete, nu-mi vorbi așa!” sau „Ai de gând să pariezi totul din nou? Să mergem!".
• Folosirea materialelor de umplere, ca în: „Apoi a venit profesorul și ne-a cam spus să încercăm mai mult”.