- Ce tipuri de conducere există?
- Conducere autoritara
- Conducere carismatică
- Conducere birocratică
- Conducere democratică sau participativă
- Leadership „Laissez-faire”
- Conducere strategică
- Conducere tranzacțională
- Leadership transformațional
Vă explicăm ce tipuri de conducere există și caracteristicile conducerii autoritare, carismatice, birocratice, democratice și multe altele.
Ce tipuri de conducere există?
Când vorbim despre conducere, ne referim la capacitate a-i conduce pe alţii spre împlinirea a obiectiv comună, adică capacitatea de a organiza un grup prin managementul resurselor sale umane. Aceasta presupune convocarea, îndrumarea sau gestionarea, dar și delegarea, încurajarea și promovarea altora.
Leadership-ul este o capacitate foarte dorită în lumea corporativă, politică și administrativă, încă de la conducerea Afaceri Y organizatii Munca este un domeniu supus unei cereri mari și în continuă adaptare la mediile tehnologice, sociale și culturale ale vremii.
Există, așadar, moduri diferite de a exercita conducerea, în funcție de modurile în care Lider sau șoferul se conectează cu ceilalți și le gestionează eforturile. În continuare vom vedea care sunt cele mai comune tipuri și care sunt caracteristicile lor respective.
Conducere autoritara
Liderul autoritar este cel care își exercită autoritate într-un mod despotic, tiranic sau pur și simplu inflexibil. Este modelul tradițional de autoritate incontestabilă, în care numai liderul poate lua deciziile organizației, iar acestea sunt definitive și definitive, fără a le consulta cu grupul, sau a permite acestuia din urmă să le pună la îndoială.
În acest sens, este un model care nu îi face pe alții să se simtă incluși și este adesea ineficient atunci când vine vorba de motivarea lor, pe lângă centralizarea tuturor poate sa decizie în lider, care poate cauza întârzieri și blocaje, sau pur și simplu poate supune deciziile vitale capriciilor managerului.
Un exemplu de acest tip de conducere este cel care apare în miliție sau organizații militare, în care fiecare treaptă a ierarhiei este definită rigid, iar un ordin primit trebuie respectat fără îndoială. Un model care este probabil potrivit pentru câmpul de luptă, dar nu atât pentru alte tipuri de situații.
Conducere carismatică
Un lider carismatic este cel care „se îndrăgostește” de ceilalți de ai lui personalitate, adică în loc să-și impună VoiCa și în cazul precedent, îi seduce pe cei din jur și îi motivează să-și adopte punctul de vedere. Este un mod de condus care depinde și în mare măsură de lider, deși cu o capacitate de condus mult mai mare. motivare a celor din jur.
Marea problemă a acestui tip de leadership este că liderii ajung să creadă mai mult în ei înșiși decât în munca de grup și îi face dependenți de prezența lor, iar organizația se poate prăbuși dacă liderul nu este disponibil.
Un exemplu de acest tip de leadership apare foarte des în politică, unde liderii de partid și candidații la funcții publice își dedică eforturile și carisma pentru câștigarea votului popular. Odată ajuns la putere, însă, modelul de conducere se poate schimba, atunci când liderul carismatic are la dispoziție și alte metode pentru a conduce colectivul.
Conducere birocratică
Liderul birocratic este un tradiționalist, cineva care joacă mereu pentru reguli și este guvernată de metode obișnuite, chiar și atunci când acestea se dovedesc a fi ineficiente.
Are virtutea de a fi un model de leadership previzibil, care face totul conform „manualului”, dar care arată o respingere semnificativă din partea Schimbare, cel inovaţie si exceptii. Conducerea lui nu este neapărat autocratică sau carismatică, dar de foarte multe ori ajunge la putere pentru că regulile o stabilesc.
Un exemplu de acest tip de conducere este cel care domnește în instituțiile publice sau de stat, a căror structură este rigidă și funcționarea sa regulată, obișnuită, repetitivă. Liderii birocratici acordă mai multă atenție documentelor, sistemului și respectării regulilor decât cazurilor specifice care trebuie rezolvate. Este ceva ce am experimentat cu toții atunci când facem o hârtie.
Conducere democratică sau participativă
Liderul democratic sau participativ este cel care ascultă cel mai mult și ține cont de părerea celorlalți, adică care se înțelege pe sine ca un purtător de cuvânt și un însoțitor al proceselor desfasurate de membrii organizatiei. În loc să fie un lider al grupului, este un facilitator, un însoțitor, cineva căruia îi este delegată puterea pentru a o putea exercita pentru a facilita procesele și a optimiza rezultatele.
Aceasta înseamnă că este un model de leadership flexibil, care acordă mai multă atenție indivizilor și fiecărui caz, decât regularității sau structurii sistemului, ceea ce poate duce adesea la probleme. Cu toate acestea, este un model de conducere de obicei eficient, în măsura în care se poate transforma pentru a răspunde nevoilor care sunt prezentate grupului.
Un exemplu de leadership participativ este cel al unui antrenor sau antrenor personal cu grupul său de antrenați. Aceștia din urmă îi delegă autoritate pentru că au încredere în cunoștințele lui, dar și pentru că se așteaptă ca el să țină cont de nevoile lor și să adapteze planul de antrenament la realizările unice ale fiecărui individ, mai degrabă decât să atingă un obiectiv de grup.
Leadership „Laissez-faire”
Lider laissez-faire (din francezul „lasă drum”) se caracterizează prin a avea frâu foarte liber, adică prin a lăsa organizația să se gestioneze cât mai mult posibil, intervenind doar în cazuri extreme, urgente sau care merită un fel de autoritate.
În rest, liderul lasă pe fiecare să ia decizii și să le aplice pe ale lor criterii, aparând doar pentru a corecta sau pentru a alerta despre a Pericol viitor. Este cel mai puțin intruziv model de leadership posibil, cel care se bazează cel mai mult pe autonomia grupului.
Un exemplu de acest tip de leadership îl găsim în directorii de companii sau startup-uri tinere, care, lipsiți încă de o metodă consacră și, în general, fiind formați din persoane tinere și ambițioase, profită de eforturile individuale permițându-le lucrătorilor să-și ducă la îndeplinire. lucrați în modul care li se potrivește cel mai bine, întotdeauna în cadrul anumitor parametri stabiliți.
Conducere strategică
Liderul strategic este un planificator, o persoană înzestrată cu o viziune asupra organizației și o metodă de realizare a acesteia. Aceasta înseamnă că este un lider care profită de oportunități, fără a neglija stabilitatea organizației.
Viziunea sa este de obicei axată pe creștere, impuls și motivație, pentru care poate folosi modele mai mult sau mai puțin participative, mai mult sau mai puțin birocratice și mai mult sau mai puțin carismatice, după caz. Cu toate acestea, acești lideri tind să fie mai implicați față de imaginea de ansamblu decât față de indivizi.
Un exemplu de leadership strategic este cel așteptat de la un director de investiții al unei companii sau al unui grup de afaceri, capabil să planifice modele de investiții aplicabile întregii organizații, să tragă alianțe și să evalueze continuu resursele acesteia, fără a se ocupa în schimb de problemele de zi cu zi.
Conducere tranzacțională
Un lider tranzacțional este cel care nu vede organizația, la fel de mult ca tranzacțiile acesteia, adică este legat de subalternii săi prin abordarea obiective specifice, pe termen scurt, a căror conformare recompensează cu un anumit tip de bonusuri.
În acest fel, este un model de leadership care se bazează pe motivația individuală sau de grup și, într-un fel, stimulează un anumit spirit de competiție. Dezavantajul este că încurajează o cultură pe termen scurt în grup, care aspiră la o recompensă imediată și este mai puțin angajată în viziunea ulterioară a companiei.
Un exemplu de leadership tranzacțional îl constituie managerii zonei de vânzări, care încurajează lupta pentru comision în rândul angajaților lor: cine vinde cel mai mult într-o anumită lună va primi un anumit bonus. Multe campanii „angajații lunii” urmăresc această logică.
Leadership transformațional
Un lider transformațional este un lider dedicat schimbării și îmbunătățirii, care caută mereu să inoveze, să crească și să se îmbunătățească în toate aspectele posibile: muncii, strategice, administrative etc.
Aceștia sunt lideri ideali pentru fazele de creștere sau tranziție, cum ar fi fuziuni, renovări, integrări sau remodelări de afaceri, deoarece împing permanent organizația din zona de confort. Dezavantajul lor apare atunci când organizația întârzie să atingă masa critică necesară schimbării sau când aceasta din urmă durează mult mai mult decât ar trebui, deoarece nu sunt lideri deosebit de răbdători sau stabili.
Un exemplu de leadership transformațional poate fi găsit la antrenorii de afaceri care sunt chemați (prin externalizare) să supravegheze momentele critice ale unei companii, precum cele menționate în paragraful anterior.