- Care este simțul tactil?
- Cum funcționează simțul tactil?
- Anatomia atingerii
- Receptorii nervoși
- Aveți grijă de simțul tactil
Vă explicăm ce este simțul tactil, cum funcționează și anatomia care îl face posibil. De asemenea, receptorii tăi nervoși.
Care este simțul tactil?
Este cunoscut ca atingere sau simț al atingerii unuia dintre cele cinci simțuri prin care ființă umană (și multe alte animale) pot percepe realitatea înconjurătoare, în special în ceea ce privește Presiune, temperatura, duritate si textura.
Dintre toate simțurile, este poate unul dintre cele mai complicate de studiat, deoarece nu are un organ anume care să gestioneze informațiile colectate din mediul înconjurător, dar terminalele nervoase responsabile pentru aceasta sunt distribuite pe toată pielea noastră, care se întinde pe întregul Corp, și, de asemenea, în interiorul corpului nostru.
Atingerea este un simț pasiv și constant, a cărui influență este greu de izolat de restul simțurilor și aproape imposibil de eliminat la un moment dat. Ne percepem în permanență mediul prin atingere, chiar dacă nu îl observăm, și în acest fel suntem în permanență atenți la orice agresiune fizică, chimică sau termică pe care am putea-o suferi: un sistem de alarmă care ne indică când suntem în pericol.
Dar, în același timp, atingerea poate fi o sursă de stimulare placut, și de aceea joacă un rol important în socializare. Atât într-un sărut, cât și într-o îmbrățișare, ca într-o strângere de mână sau în relațiile sexuale, atingerea este un intermediar între corpul nostru și cel al altuia. persoană cu care am dezvoltat o legătură socială și afectivă, care este o parte vitală a aparatului impunător al societate si cultură.
Pe scurt, atingerea este un sens cheie pentru existența biologică, care ne dezvăluie propria noastră tridimensionalitate, adică ne menține în permanență conștienți de spațiul pe care îl ocupăm și de obiectele cu care interacționăm.
Cum funcționează simțul tactil?
Atingerea este produsul unei rețele complexe de terminații nervoase care străbat pielea și corpul nostru, colectând informații senzoriale referitoare la mediul nostru extern, dar și în interiorul corpului nostru.
Datorită acesteia putem simți impactul forțelor externe asupra corpului nostru, dar și senzațiile de durere, mișcare sau disconfort intern, prin care organismul se percepe pe sine.
Această rețea de nervi este prezentă între epidermă și derm și este formată dintr-o imensă armată de receptori diferiți, fiecare specializați într-un anumit tip de stimuli și perceptii. Astfel, sensibilitatea tactilă cuprinde trei tipuri diferite de percepții, care ajung la creier prin diferite căi nervoase:
- Sensibilitatea protopatică. Este cea mai primitivă și difuză formă de atingere, care face o diferență mică sau deloc între stimulii săi, dar în același timp este cea mai rapidă percepută. În mod normal, se ocupă de stimuli grosieri sau nu foarte delicati, cum ar fi căldură sau frig extrem, durere și atingere aspră, pe care subiectul nu le poate localiza cu exactitate în corpul său, dar la care reacționează imediat.
- Sensibilitate epicrită. Este o formă mult mai rafinată de atingere, localizată, exactă și cu un nivel ridicat de diferențiere între stimuli, precum capacitatea de a recunoaște forme și dimensiuni. În mod normal, pentru a se manifesta, trebuie să inhibe într-o oarecare măsură sensibilitatea protopatică.
- Sensibilitate la termo-analgezic. Este vorba despre simțul tactil legat de temperatură (sensibilitate termică) și durere (sensibilitate algezică).
În toate cele trei cazuri, stimulii nervoși sunt colectați de terminațiile lor nervoase respective și transmise prin diferite căi (conducte nervoase) către creier, unde sunt procesați și este generată o reacție. În acest sens, măduva spinării joacă un rol vital în centralizarea diferiților stimuli senzoriali.
Anatomia atingerii
Fiecare strat al pielii joacă un rol specific în percepția tactilă.Pielea este alcătuită din mai multe straturi de țesut de altă natură, care joacă roluri diferite în percepția tactilă. Aceste straturi sunt:
- Epidemia. Este stratul exterior al pielii, cel pe care îl percepem de obicei cu ochiul liber și care funcționează ca un plic protector, impermeabil pentru restul straturilor corpului uman. Acesta este locul unde se acumulează melanina, un pigment care ne protejează de radiațiile UV și dă culoarea pielii noastre și, de asemenea, este locul unde se găsesc primii receptori de atingere.
- Dermul. Este cel mai profund strat al pielii, care stă la baza epidermei și conține vase de sânge abundente, glande sebacee și sudoripare și cea mai mare parte a receptorilor tactili și a terminațiilor nervoase ale acestora. În plus, este stratul responsabil cu înlocuirea celulelor moarte ale epidermei.
- Țesutul subcutanat. Și mai adânc în corpul nostru sunt țesuturile care merg sub piele, formate din grăsimi (care acționează ca izolatori și ca perne pentru a proteja țesuturile interne) și, de asemenea, țesuturi conjunctive care țin toate celelalte țesuturi și organe împreună. La acest nivel se află cei mai profundi receptori de atingere, dintre care mulți sunt responsabili de percepția internă a corpului.
Receptorii nervoși
Receptorii nervoși din piele pot fi de trei tipuri, în funcție de informațiile tactile la care sunt sensibili și pe care le transmit către Sistem nervos central. Astfel, putem vorbi despre:
Termoreceptori, responsabili de perceperea variațiilor de temperatură exterioară, precum și a contactului cu suprafețele reci sau calde.
Nociceptori, responsabili de producerea durerii, adică de captarea stimulilor neplăcuți sau potențial dăunători și transmiterea unei alarme către sistemul nervos.
Mecanoreceptorii, responsabili de perceperea mișcării, presiunii și a altor forme și forțe în contact cu pielea. Ele pot fi, la rândul lor, de cinci tipuri diferite:
- Corpusculii Pacini, responsabili de perceperea vibrațiilor rapide și a presiunii mecanice profunde, au câțiva milimetri lungime și sunt activați doar la începutul și sfârșitul stimulării mecanice. Sunt în special numeroase în mâini, picioare și organe sexuale, dar și în țesutul conjunctiv și multe membrane.
- Corpusculii Ruffini, responsabili cu perceperea și identificarea senzațiilor de căldură și deformarea continuă sau profundă a pielii, fiind deosebit de sensibili la variațiile respectivelor stimuli. Sunt mici și abundente și se găsesc în dermul profund și în țesuturile conjunctive, cu excepția suprafeței pielii de pe partea dorsală a mâinilor.
- Corpusculii de Krause, mai mici și mai simpli decât corpusculii de Pacini, se găsesc în dermul profund al pielii, dar și în țesuturile submucoase ale nasului, ochilor, gurii, organelor genitale și altor regiuni similare. Anterior se credea că sunt preocupați de perceperea frigului, dar astăzi nu se știe exact ce tip de stimuli înregistrează.
- Corpusculii Meissner, responsabili de percepția atingerii moale, adică a vibrațiilor sub 50 Hz, sunt receptori cu activitate foarte rapidă și sensibilitate enormă, localizați în regiunea superficială a dermului. Odată activate, ele prezintă o marjă de toleranță sau scădere a activității în fața stimulării continue, motiv pentru care după un timp încetăm să mai percepem hainele pe care le purtăm, de exemplu.
- Discurile Merkel, numite și cupole tactile, sunt un set de mecanoreceptori care se găsesc între mucoasă și piele, dedicate percepției presiunii și texturilor. Sunt unii dintre cei mai acute și sensibili receptori din piele, capabili să obțină informații foarte detaliate despre stimulii respectivi.
Aveți grijă de simțul tactil
Pentru a avea grijă de simțul tactil este necesar, tocmai, de a avea grijă de Sănătate ale pielii și mucoaselor corpului. Acest lucru se realizează prin considerații precum următoarele:
- Menține igiena regulată a pielii și a țesuturilor sensibile, prin îmbăiere și uscare, evitând însă utilizarea substanțelor chimice invazive, iritante sau excesive.
- Protejați pielea de deshidratare aplicând creme hidratante sau consumând multă apă și protejați-o de radiațiile ultraviolete folosind cremă de protecție solară sau pur și simplu controlând expunerea la soare.
- Nu expuneți pielea la substanțe chimice, iritanți, combustibili sau alte reacții care pot distruge sau slăbi epiderma.
- Mănâncă alimente bogate în vitamine A și D.