- Ce este psihopatologia?
- Perspectiva biomedicală a psihopatologiei
- Exemple de tulburări psihopatologice
Vă explicăm ce sunt psihopatologia și tulburările psihologice. Perspectiva biomedicală și exemple de tulburări psihopatologice.
Psihopatologia studiază bolile mintale.Ce este psihopatologia?
Psihopatologia este disciplina care analizează motivatii și particularitățile bolilor mintale. Acest studiu poate fi realizat cu diverse abordări sau modele, printre care se pot aminti biomedicala, psihodinamica, socio-biologică și comportamentală.
Cuvântul psihopatologie se poate referi la:
- Zona aceea de Sănătate care descrie și sistematizează schimbările care apar în comportamentul Oamenii și care nu pot fi explicate prin maturizarea sau dezvoltarea individului și sunt cunoscute ca tulburări psihologice.
- Spre zona de studiu a psihologie care se concentrează pe studierea acelor stări mentale nesănătoase ale indivizilor, așa cum am menționat deja.
Rezultă că orice conduce care provoacă disconfort, unele impedimente sau dizabilitate ca o consecință a deteriorării funcțiilor cognitive ale creierului este plauzibil să fie numit psihopatologie.
Psihopatologia este o disciplină care studiază anormalul, deviantul, neadaptatul, perturbat, dezorganizat etc; al cărui interes se concentrează asupra naturii şi cauzelor comportamentului anormal sau psihopatologic şi se pune ca obiectiv principal pentru a descoperi legi care reglementează comportamentul anormal sau patologic prin intermediul metodă științifică.
Interesul psihopatologiei constă în natura și cauzele comportamentului anormal sau psihopatologic. Cu toate acestea, este greu de stabilit în mod absolut și cu o precizie totală ce trebuie înțeles prin comportament anormal sau psihopatologic, motiv pentru care este util să cunoaștem care sunt criteriile sau parametrii care ne vor permite să intrăm în domeniul anormal sau psihopatologic.
Perspectiva biomedicală a psihopatologiei
Perspectiva biomedicală a psihopatologiei se adresează probleme mentale ca orice alt tip de boală, având în vedere că modificările psihopatologice sunt generate de anomalii biologice subiacente (genetice, biochimice sau neurologice). Prin urmare, tratamentul ar trebui să se concentreze pe corectarea acestor anomalii organice ale rădăcinilor.
În acest sens, se poate spune că comportamentul anormal este o boală suferită de funcționarea patologică a unei părți a corpului. Aceste boli sunt legate de modificări ale porțiunii creierului, care pot fi anatomice (dimensiunea sau forma anumitor regiuni ale creierului nu se încadrează în canoanele normale) sau biochimice (atunci când elementele biochimice care contribuie la funcționarea neuronală își au funcția. alterată).
Psihopatologia înțelege că tulburările mintale pot fi:
- Organic Cele care au cauze fizice evidente, cum ar fi Alzheimer.
- Funcţional. Ele nucleează modele de comportament anormale care nu oferă nicio dovadă concretă a anomaliilor organice ale creierului.
Exemple de tulburări psihopatologice
În cazul tulburărilor psihopatologice care se dezvoltă în timpul sugarului, copilăriei sau adolescenței unui individ, putem stabili că există mai multe tipuri, printre care se numără:
- Retardare mintală.
- Tulburări de comunicare (fonologice, bâlbâială etc.)
- Tulburări pervazive de dezvoltare.
- Tulburări ale învăţare.
- Tulburări de tic.
- Tulburări de ingestie și alimentație.
În cazul tulburărilor de dezvoltare sunt incluse cele care presupun că individul în cauză suferă de un handicap la diferite niveluri. În cadrul acestei categorii se remarcă, de exemplu, tulburarea autistă, care debutează în copilărie și se traduce într-o serie de dizabilități în ceea ce este aria psihologică și, de asemenea, în cea comportamentală.
Cele cinci simțuri sunt afectate de anomalii la persoanele autiste care, în plus, se caracterizează prin tăcere, râd greu, au limitări în ceea ce privește limba Y comunicare iar la nivel fizic au o serie de deficienţe în lateralizare.
La fel, in cadrul tulburarilor psihopatologice ale dezvoltarii se numara si cea cunoscuta sub numele de tulburare Rett, care apare la genul feminin si care seamana intr-o oarecare masura cu autismul. O întârziere mintală precum și o afecțiune în coordonarea motrică sunt cele două semne distinctive ale pacienților cu acest sindrom care presupune că aceștia au o dizabilitate severă în multe sensuri.
În sfârșit, este interesant de observat că modelul comportamental al psihopatologiei nu marchează diferențe între comportamentele patologice și comportamentele normale, întrucât ambele sunt rezultatul învățării condiționate de mediu sau mediu inconjurator. Prin urmare, se acordă o mare importanță influențelor de mediu mai degrabă decât cele biologice sau genetice. Tratamentul în acest model se învârte atât în jurul modificării comportamentului, cât și în cele deduse.