Vă explicăm ce este un pleonasm, diferențele sale cu oximoronul și exemple. De asemenea, pleonasmul vicios și alte figuri de stil.
Ce este un pleonasm?
Un pleonasm sau truism se numește a Figură de stil care constă în producerea unei intensităţi mai mari în propoziţie prin adăugarea unor termeni redundanţi, inutile din punct de vedere formal.
Adică este, în sens strict, același lucru cu redundanța, care este considerată o eroare sau cel mult o utilizare improprie, inelegantă a limbajului. Cu toate acestea, în cazurile în care o astfel de „eroare” este intenționată sau efectuată în scopuri poetice, se preferă termenul „pleonasm” (din greacă pléon, „multe și asmos, "brusc").
În orice caz, atât pleonasmul cât și redundanța constau în adăugarea la rugăciune cuvinte care ar putea fi considerate inutile, deoarece în loc să adauge informații noi sau relevante, ele insistă asupra a ceea ce este deja conținut în propoziție sau într-o cuvânt anterior, de exemplu: „perete despărțitor” sau „persoană umană”. După cum puteți vedea, ambii termeni contribuie la fel informație, și, prin urmare, doar unul ar fi suficient.
La limbaj colocvial, redundanța poate apărea ca o eroare de construcție a propoziției, dar și ca o modalitate de a sublinia conținutul celor spuse, adăugând informații identice în cazul în care mesajul nu este captat prima dată. În alte cazuri, poate constitui un mecanism de obținere a unui efect poetic, ca în poem „Elegie lui Ramón Sijé” de poetul spaniol Miguel Hernández (1910-1942):
„Merg pe miriștea morților,
şi fără căldură de la nimeni şi fără mângâiere
Trec din inima mea la treburile mele.
Moartea și-a luat zborul devreme,
dimineața m-am trezit devreme,
devreme te rostogolești pe pământ.”
Astfel, în „dimineața devreme” ideea de „devreme” este deja inclusă (din moment ce cei care se trezesc devreme, adică în zori), iar în „rulare” este deja conținută „pe pământ” (pentru că rularea este, mai exact, se învârte pe pământ). Dar poetul alege pleonasmul din motive de metru, muzicalitate și accent, iar fără ele poemul nu ar fi la fel de puternic.
Exemple de pleonasm
Sunt exemple comune de pleonasm în vorbeste următoarele zilnic:
- "Să taci"
- „Ridicați în sus” sau „jos în jos”
- „Verdictul final”
- „Utopie de neatins”
- "Soler adesea"
- "Interval de timp"
- "Cadou gratuit"
- „Uitare involuntară”
- „Miere de albine”
- „Genocidul colectiv”
- „Eradică de la rădăcină”
Pleonasm vicios
Un alt dintre denumirile de pleonasm, truism sau redundanță este cel de pleonasm vicios. Adică: un pleonasm devenit viciu, într-o formă de vorbire inelegantă și puțin corectă, în loc să servească drept mecanism de exprimare poetică sau într-o formă elevată a limba.
Pleonasm și oximoron
Nu trebuie să confundăm pleonasmul şi oximoron, două figuri de stil foarte comune. Prima introduce o repetare sau reiterare inutilă a ceea ce s-a spus deja. În schimb, oximoronul plasează doi termeni care se exclud reciproc unul lângă celălalt. Adică, în timp ce pleonasmul este o formă de repetiție semantică, oximoronul este în schimb o formă a metaforă.
Exemple de oximoroni sunt următoarele: „coborâre la înălțimi”, „întuneric strălucitor”, „anonimitate celebră” sau „delicatețe brutală”.
Alte figuri de stil
Pe lângă pleonasm și oximoron, despre care am vorbit deja, putem aminti și alte figuri retorice precum următoarele:
- Aliteraţie. Constă în repetarea lui sunete în cadrul unei propoziții sau fraze, pentru a obține un efect sonor sau expresiv. Este comun în poezie și limbajul literar. De exemplu: „cu aripa evantaiului” (Rubén Darío).
- Elipsă. Figura contrară pleonasmului, constă în omiterea unor cuvinte sau termeni din propoziție care, deși sunt necesare din punct de vedere gramatical, nu împiedică transmiterea mesaj. De exemplu: „Obișnuiam să cumpăr țigări, iar sora mea o revistă”.
- Asyndeton. Constă în eliminarea link-uri sau conjuncţii care ar trebui să apară în mod normal în cadrul propoziției, de exemplu atunci când este o enumerare. De exemplu: „Am venit, am văzut, am cucerit” (Iulius Cezar).
- Polisindeton. Figura contrară asyndetonului, care în loc să suprime conjuncțiile, le adaugă excesiv pentru a căuta un efect repetitiv. De exemplu: „Există un palat și un râu și un lac și un pod vechi...” (Juan Ramón Jiménez).
- Cataforă. Constă în anticiparea în cadrul propoziției a ceva ce va fi exprimat ulterior, pentru a obține un efect mai dramatic sau expresiv. De exemplu: „Ți-am spus să nu urmezi calea aceea”.
- Hyperbaton. Figură literară în care se modifică ordinea obișnuită a propoziției, adică ea sintaxă, pentru a obține o propoziție care spune același lucru într-un mod mai relevant din punct de vedere poetic sau mai expresiv. De exemplu: „Rândunelele întunecate se vor întoarce / cuiburile lor să atârne pe balconul tău” (Gustavo Adolfo Bécquer).