• Care este dreptul la educație?
• Importanța dreptului la educație
• Caracteristicile dreptului la educație
• Rolul statului în dreptul la educație
• Dreptul la educație în Mexic

Vă explicăm ce este dreptul la educație, caracteristicile sale esențiale și rolul statului. De asemenea, educația în Mexic.

Dreptul la educație nu distinge după rasă, sex, crez sau clasă socială.

Care este dreptul la educație?

Dreptul de a educaţie este o drept al omului fundamentale, recunoscute în convenţiile internaţionale. Constă în a avea acces la un învățământ primar gratuit și obligatoriu pentru toți cetăţean, fără deosebire de rasă, sex, crez sau clasă socială.

În plus, implică acces echitabil la învățământul superior. Este, în special, eliminarea oricărei forme de discriminare interior de instituţie educațional de bază. Mai precis, în organismele din Națiunile Unite Se numește 4-A: Disponibil (Disponibil, în engleză), acceptabil, accesibil și adaptabil.

Entități precum UNESCO și Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale sunt responsabile la nivel internațional pentru promovarea acestui drept și pentru a face cunoscută importanța acestuia pentru în curs de dezvoltare Plin de națiunile.

Cu toate acestea, dreptul la educație nu este respectat universal. Se estimează că 61 de milioane de copii și 758 de milioane de adulți din lume sunt analfabeți din cauza absenței învățământului primar, conform Raportului de monitorizare a educației la nivel global din 2016.

Aceste cifre sunt și mai elocvente atunci când se cântărește distincția dintre accesul la educație pentru femei și bărbați, întrucât în ​​multe culturilor femeile ocupă un loc subordonat în afara tuturor tipurilor de drepturi fundamentale.

Importanța dreptului la educație

Educația este un instrument pentru Schimbare și creștere, care oferă Oamenii oportunitatea de a planifica un viitor mai bun pentru ei înșiși și, de asemenea, pentru ei comunitate.

A societate cu acces plural la educație este o societate mai capabilă să își ofere ceea ce are nevoie, să inoveze și să caute soluții creative pentru Probleme tradiționale, și să intre în schimbul economic, politic și cultural pe care lumea globalizată îl propune în termeni mai egalitari și mai puțin subalterni.

În plus, educația afectează și alte aspecte fundamentale ale vieții, cum ar fi Sănătate, planificare familială și reproductivă, muncă etc. Din acest motiv, importanța accesului gratuit, gratuit și direct la educație nu poate fi niciodată supraaccentuată.

Lupta anumitor organizații non-guvernamentale în lume este să proiecteze și să execute obligații legale astfel încât diferitele țări să ofere cetățenilor lor un minim de oportunități educaționale în conformitate cu standardele internaționale.

Caracteristicile dreptului la educație

Educația trebuie să fie disponibilă pe întreg teritoriul, inclusiv în zonele rurale.

Luând în considerare schema 4-A propusă de Națiunile Unite, putem spune că dreptul la educație trebuie garantat, în esență, după cum urmează:

• Disponibilitate. Se referă la prezența unităților de învățământ pe tot parcursul teritoriu, pentru a satisface nevoile educaționale ale întregului populatie. Astfel de școli necesită a infrastructură minim adecvat pentru a-și găzdui studenții în perioada de studii exclusiv și neîntrerupt, și trebuie să dispună de materialele didactice și pedagogice necesare pentru învăţare efectiv.
• Acceptabilitate. Dincolo de infrastructură, instituţiilor Programele educaționale trebuie să aibă un program educațional care să fie avizat de agențiile guvernamentale competente, ale căror conținuturi sunt adecvate din punct de vedere cultural și social pentru populație, de bună calitate și acceptabile atât pentru elevi, cât și pentru reprezentanții acestora.
• Adaptabilitate. Programele de studii nu trebuie doar să fie adecvate din punct de vedere normativ, ci trebuie să se poată adapta la schimbările din societate, dintre care multe vor fi introduse tocmai prin însăși prezența educației de masă. Profesioniștii din domeniul educației din țară ar trebui să fie capabili să recunoască, să promoveze și să ghideze schimbarea programelor de studii ținând cont de aceasta.
• Accesibilitate. În niciun caz elevii nu trebuie să fie împiedicați să intre în școală, discriminați sau supuși unor condiții care le încalcă capacitatea de a studia. Pe de altă parte, căile de acces către campusul de învățământ trebuie să fie în cea mai bună formă posibilă, pentru a nu împiedica fizic tranzitul către sau dinspre școală către locul de întoarcere.

Rolul statului în dreptul la educație

Importanța educației în planificare a politicilor publice. De altfel, în 1966 a fost semnat Pactul Internațional al Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, în care se recunoștea că Statul este garantul necesar al asigurării structurii și resurselor necesare pentru o educație de calitate.

Diverse instituții de anvergură regională și globală subscriu în mod explicit acestei idei. Totuși, acest lucru nu împiedică instituțiile private să colaboreze în eforturile de a aduce educația generațiilor viitoare. Dar statul este cea mai înaltă autoritate și maximul responsabil pentru supravegherea conținuturilor predate.

În plus, trebuie să garanteze întreținerea instituțiilor și formarea resurse umane minim pentru a alimenta sistemul educațional și a garanta calitatea și perpetuitatea acestuia.

Dreptul la educație în Mexic

Statul mexican oferă învățământ public primar, secundar și universitar.

Statul mexican se angajează și el lege, atât la nivel internațional, cât și național, pentru a garanta accesul la educație pentru cetățenii săi, ținând cont de particularitățile culturale și etnice ale populației mexicane foarte diverse. Și ca în multe alte țări ale America Latina, aceasta constituie o adevărată provocare.

Sectorul public mexican sprijină marea majoritate a școlilor primare (8 din 10) și a școlilor secundare (2 treimi din total). De asemenea, susține o politică de includere a zonelor marginalizate sau rurale prin teleșcoli, școli preșcolare și școli primare indigene sau comunitare și alte inițiative similare.

Astfel, din 2014 statul mexican a raportat (conform rapoartelor Senatului) o creștere a numărului de copii la o vârstă fragedă, între 5 și 12 ani.

Cu toate acestea, cifrele sunt mult mai puțin încurajatoare după intrarea în adolescent. Există cifre îngrijorătoare ale abandon școlar, motivat de o varietate de factori: the sărăcie, munca copiilor, dependența de droguri și lipsa sprijinului familiei.

Pe de altă parte, nivelurile de inegalitate între populatie urbana si rural, dar este legat de apartenența la numeroasele grupuri etnice mexicane originare, ceea ce relevă o problemă rasială clară care stă la baza politicilor educaționale.