Explicam ce este coordonarea in functie de zona in care este folosita. De asemenea, ce este coordonarea fizică, gramaticală și administrativă.
Ce este coordonarea?
Prin coordonare, în multiplele domenii în care poate fi folosit cuvântul, se înțelege în general acțiunea de „Unirea a două lucruri astfel încât să formeze o unitate sau un tot armonios”, precum și „dirijarea și aranjarea mai multor elemente”, conform la Dicționarul Academiei Regale Spaniole.
Cu alte cuvinte, coordonarea înseamnă ordonarea unui set de elemente în funcție de un anumit sens. Termenul de coordonare provine din latină coordonare, alcătuită din prefix co-, și vocea latină o sa comand, care se traduce prin „ordonare” sau „ajustare”. Cu alte cuvinte, de la origini a avut de-a face cu ideea de a face ceva să se potrivească în contextul său sau să urmeze o anumită ordine.
Inițial, acest cuvânt a fost folosit de filozoful roman Boethius, în exact același sens al cuvântului grecesc sintaxă („Sintaxă”), dar a căpătat ulterior sensul actual.
Acest termen poate fi aplicat în diverse domenii, principalele fiind cele corporale, gramaticale și administrative, pe care le vom vedea separat mai jos.
Coordonarea fizică
Coordonarea fizică sau coordonarea musculară este capacitatea mușchilor scheletici ai corpului nostru de a se sincroniza în raport cu un circulaţie sau o traiectorie, anticipând o acțiune pentru a o desfășura cu grație și corect.
În termeni mai simpli, este vorba despre capacitatea de a sincroniza mușchii corpului cu ceea ce vezi și ceea ce vrei să faci, astfel încât să poți realiza acțiunea fără să te împiedici.
Această coordonare poate fi de diferite tipuri, în funcție de ce părți ale corpului implică, cum ar fi:
- Coordonarea ochi-mana. Denumită și coordonare mână-ochi, presupune sincronizarea mâinilor și a ceea ce se vede, de exemplu pentru a opri o minge fără probleme.
- Coordonarea oculo-pedică. Este asemănător celui precedent, dar implică picioarele în loc de mâini, așa cum este evident când vedem un fotbalist expert jucând.
- Coordonarea vizual-motorie. Implica tot corpul in spatiu, adica implica miscarile a întregului corp în funcție de percepția vizuală a spațiului, ca și în cazul balerinilor.
- Coordonarea motorie. Se face aluzie la coordonare în general, adică la capacitatea de a se mișca, de a folosi obiecte, de a arunca, de a primi, de a pune ceva cap la cap, de a demonta ceva, pe scurt, toate acele activități care ne implică mușchii și simțurile, în general.
Coordonarea gramaticală
În cazul gramaticii, termenul de coordonare se aplică modului în care limbajul ne permite să unim doi termeni diferiți, fie ei. rugăciuni, fraze sau propoziții.
Similar cu juxtapunerea și subordonarea, coordonarea operează fără pauze care sunt marcate ortografic (prin virgule sau puncte), dar utilizează legături pentru a unifica două fragmente de limba fără ca cineva să-l domine pe celălalt ierarhic, așa cum se întâmplă în subordonare.
Termenii astfel coordonați, atunci, funcționează împreună, dar ar putea să o facă și în mod autonom. Sintactica sau ordinea sa de apariție poate varia indiferent. Să vedem câteva exemple din el:
- Vii la film sau stai acasă?
Fraza 1: Vii la cinema
Nexus: o
Fraza 2: stai acasă
În acest caz este vorba de un coordonare disjunctive.
- Mi-e foame, dar nu am bani.
Fraza 1: Mi-e foame
Nexus: dar
Propozitia 2: Nu am bani
În acest caz este vorba de un coordonare adversativă.
- La petrecere au fost bomboane și alune.
Propozitia 1: La petrecere au fost bomboane
Nexus: și
Fraza 2: La petrecere au fost alune
În acest caz este vorba de un coordonare copulativă.
- Eram mohorât, adică trist.
Fraza 1: Eram posomorât
Nexus: Deci
Fraza 2: Am fost trist
În acest caz este vorba de un coordonare explicativă.
Coordonarea administrativă
În sfârșit, în științele managementului, este obișnuit să vorbim de coordonare pentru a se referi la capacitatea de organizare și sincronizare a eforturilor unei companii. Afaceri sau organizare, când nu este pur și simplu un departament al aceluiași, să-și atingă obiectivele prin efort comun.
Coordonarea, în acest sens, este în sarcina unui lider (coordonator) și a echipă de muncă că administrează, conform principiului că, adaptându-se la o anumită ordine, vor exista performanțe mai bune, o mai bună utilizare a resurselor și inițiativele vor avansa către aceeași sarcină generală.
Din acest motiv, este obișnuit să denumim „coordonare” departamentelor unei companii, ca în „Coordonare strategică”, „Coordonare operațională” și așa mai departe.