Vă explicăm ce înseamnă să fii asertiv, cum se manifestă și diverse exemple. De asemenea, de ce să nu scrieți „asertiv”.
Ce înseamnă să fii asertiv?
Cineva este asertiv atunci când este capabil să-și exprime opinie sau nevoile tale într-o manieră fermă, dar nu ostilă. Adică asertivitatea este un punct intermediar între pasivitate (a lăsa pe ceilalți să decidă pentru tine) și agresivitate (a-i domina pe ceilalți și a-ți impune propriul tău Voi). Prin urmare, unul persoană asertiv sau un comentariu asertiv sunt cele care își afirmă voința fără a o încălca pe cea a altora.
Asertivitatea este considerată a in valoare de și o trăsătură de dorit la oameni, deoarece facilitează foarte mult negocierea și comunicare. A conduce asertiv afirmă clar ce vrei fără să intri neapărat în conflict.
Pentru aceasta, este necesar să se exprime informație subiective (dorinte, dorinte, pareri) in asa fel incat sa nu fie nepoliticose, vatamatoare, nepotrivite sau vatamatoare, nici pentru cel care vorbeste insusi, nici pentru terti.
Acest termen a început să fie folosit în domeniul psihologie de la mijlocul secolului al XX-lea, când psihologul american Andrew Salter (1914-1996) a propus-o drept una dintre trăsăturile care compun personalitate de oameni, astfel încât să fie oameni cu o mai mare asertivitate și alții cu mai puțină asertivitate. Pe de altă parte, el a sugerat că asertivitatea poate fi învățată și antrenată.
Exemple de asertivitate sunt situații precum următoarele:
- Atunci când o persoană poate refuza politicos o propunere care nu este în folosul ei și să nu-și piardă respectul sau afecțiunea interlocutorului său.
- Când o persoană poate cere alteia ceva ferm și explicit, dar fără a fi nevoie să latre ordine și să întâmpine rezistență.
- Când o persoană își poate exprima opinia asupra unui subiect controversat fără a răni susceptibilitățile celorlalți ascultători.
- Când o persoană poate anticipa un conflict viitor și îl poate aborda la timp printr-un compromis sau o dinamică câștig-câștig (mai degrabă decât câștig-pierde).
- Când o persoană se simte autorizată să pună la îndoială autoritatea sau status-quo, fără a fi nevoie să apară ca rebel sau insubordonat.
- Când o persoană își poate arăta în mod deschis emoționalitatea (atât pozitivă, cât și negativă) fără a răni terții sau a-și reprima lumea interioară.
Asertiv sau asertiv?
Potrivit Academiei Regale Spaniole, scrierea corectă a „asertiv” este cu „s” și nu cu „c”. Acest lucru se datorează faptului că cuvântul provine din latină assertus, tradusabil prin „afirmarea certitudinii a ceva”, și compus din voci anunț- ("către"), serere („împletește” sau „lanț”).