Vă explicăm ce este asertivitatea și ce înseamnă să fii asertiv. În plus, definiția sa conform RAE și a ceea ce este comunicarea asertivă.
Ce este asertivitatea?
Când vorbim de asertivitate, de obicei se referă la un model comunicativ care caută un echilibru ideal între pozițiile agresive și pasive ale comunicare, pentru a menține un proces de schimb de informații sincer, corect și respectuos.
Aceasta înseamnă căcomunicare asertivă este un mod de a trata cu ceilalți, de a spune ceea ce vrei și de a-ți gestiona propria emotivitate pentru a realiza o comunicare eficientă și benefică pentru toți.
Asertivitatea se bazează pe ideea că fiecare are drepturi proprii și inerente care trebuie respectate, care include în mod firesc și emitentul. În conformitate cu aceasta, există două tipuri de modele comunicative tradiționale:
- Model agresiv. Unul care își contemplă foarte bine propriile drepturi, dar foarte puțin pe cele ale celuilalt. Este un model egoist, narcisist, care tinde să atace pe ceilalți sau să-i încalce verbal pentru a impune comunicarea. Este adesea obositor pentru toți cei implicați și dăunează relatii.
- Model pasiv. Cel care se supune planurilor altora, contemplându-și bine drepturile, dar pe ale sale foarte prost. Acest model poate fi văzut ca „fără coloană vertebrală”, timid sau ezitant și este adesea ineficient sau ambiguu, ducând adesea la un model agresiv pentru a compensa mai târziu.
În acest fel, asertivitatea propune o cale intermediară între agresivitate și pasivitate, bazată mai mult pe rațiune, cuvântul rostit și comunicarea sinceră, fără a ceda emoțiilor momentului, dar fără a le nega sau subevalua. Pentru aceasta se propune un model de comunicare axat pe fapte si nu pe consideratii, pe exprimarea sentimentelor si nu pe agresivitate.
Fii asertiv
Asertivitatea a fost înțeleasă inițial ca o trăsătură a personalitate, ceea ce presupunea că unii îl au și alții pur și simplu nu. Asta nu înseamnă că nu poate fi dezvoltat. Ulterior, însă, s-a stabilit că nu este cazul: aceeași persoană putea fi asertivă în unele situații și nu în altele, în funcție.
Acest lucru se datorează faptului că asertivitatea este legată de Stimă de sine, cel maturitate și alte componente ale personalității care influențează modul în care comunicăm și locul pe care ni-l acordăm. Și acești factori nu sunt întotdeauna aceiași sau funcționează la fel.
Asertivitatea conform RAE
Dicționarul Academiei Regale Spaniole definește asertivitatea ca o „calitate a asertivității”, adică „Afirmativ” sau „Spus despre o persoană: care își apără ferm opinia”.
De aici se pare că asertivitatea are de-a face cu capacitatea de a afirma clar și ferm ceea ce trebuie spus, de a se bucura de Eu respect străin, fără a încălca interlocutorii, dar nesupunându-le nici lor.
Comunicare asertivă
Câteva recomandări pentru dezvoltarea comunicării asertive sunt următoarele:
- Mentine contactul vizual. Când vorbim cu cineva și îl vedem cu atenție, nu într-un mod agresiv sau invaziv, ci pur și simplu făcându-i să înțeleagă că ne interesează ceea ce spune, demonstrăm și generăm interes, care alimentează așteptările noastre comunicative, întrucât în același timp ne simțim incluși și parte din ceea ce este comunicat.
- Mențineți o postură a corpului deschis. Brațele încrucișate peste piept, gesturile rigide sau îndepărtate vor sabota comunicarea, întrucât sunt modalități non-verbale de a manifesta dezinteres sau respingere față de celălalt. Același lucru este valabil și atunci când emite: o postură a corpului deschis îl va invita pe celălalt să asculte, în timp ce una închisă îl va descuraja imediat.
- Avea obiective la comunicare. A ști ce vrei să spui este cel mai bun pas anterior pentru a comunica, deoarece dacă nu știm ce dorim să realizăm, ne va costa mult mai mult să-l transmitem și s-ar putea să rătăcim, să pierdem firul sau să ezităm când vorbim.
- Echilibrează comunicare. Acest lucru se întâmplă prin a fi conștienți de cât timp vorbim și cât de mult îl ascultăm pe celălalt, pentru a nu fi pasivi sau copleșitori.
- Modulează vocea. Menținerea unui ton al vocii audibil dar nu strigat, pronunțarea completă și corectă în loc de rapid și fără modulare, sunt strategii cheie pentru ca celălalt să aibă interes să ne asculte, să o poată face eficient și, de altfel, să ne acorde o cotă importantă de atenție, că va alimenta pozitiv dorința noastră de a fi activi (sau mai puțin, în cazul persoanelor agresive) în cadrul procesului de comunicare.
- Nu cedați în fața emoțiilor. În loc să ne plângem sau să reproșăm, sau mai rău, să insultăm, întotdeauna ar fi mai bine să descriem situația care s-a întâmplat și ce ne-a făcut ea să simțim, apoi să trecem direct la ceea ce ne dorim ca să nu se repete. În acest fel garantăm că celălalt știe ce vrem, ce s-a întâmplat și nu se implică în apărarea împotriva unui atac brusc.