• Ce este comunicarea asertivă?
• Caracteristicile comunicării asertive
• Tipuri de comunicare asertivă
• Tehnici de dezvoltare a asertivității
• Exemple de comunicare asertivă

Vă explicăm ce este comunicarea asertivă și care sunt principalele sale caracteristici. De asemenea, clasificarea, tehnicile și exemplele acesteia.

Comunicarea asertivă profită de factorii inerenți procesului de comunicare.

Ce este comunicarea asertivă?

Numim comunicarea asertivă formele de comunicare concepute sau concepute pentru a transmite un mesaj mult mai eficient, profitând de factorii inerenți proces comunicativ şi alţii care, deşi externi lui, îl însoţesc şi îl influenţează eficacitate.

Să ne amintim că comunicarea este procesul care transmite un mesaj sau o informație între un emițător (creează mesajul) și unul sau mai mulți receptori (primește mesajul), printr-un mediu fizic (cum ar fi undele sonore în aer) și folosind un cod specific (cum ar fi limba). Acest proces este inerent fiinte vii și atinge cel mai înalt nivel de complexitate la om, singurul animal dotat cu limbaj structurat.

Cu toate acestea, comunicarea se poate confrunta adesea cu dificultăți de realizat, cum ar fi deficiențe ale interlocutorilor, zgomot ambiental și, de multe ori, puține asertivitatea comunicativ din partea emițătorului, adică capacitate redusă de a promova un act comunicativ optim.

Astfel, comunicarea asertivă ia în considerare elemente inerente comunicării verbale, cum ar fi tonul vocii, ritm vorbire, dar și alte aspecte precum limbajul corpului, să dezvolte la emitent o anumită inteligență comunicativă care să le îmbunătățească substanțial capacitatea de a transmite mesajul.

Caracteristicile comunicării asertive

Pentru ca comunicarea să fie asertivă, trebuie avute în vedere o serie de elemente care o caracterizează și care au legătură cu aspectele psihologice, emoționale și pragmatice ale actului comunicativ. Astfel, de exemplu, comunicarea asertivă ia în considerare următoarele:

• Postura corpului. O poziționare a corpului la vorbire deschisă, sinceră, generează încredere în interlocutor, transmite interes Y sinceritate. Privirea la celălalt atunci când vorbești este cheia acestui lucru.
• Gesturile. Gesturile cu care însoțim vorbirea pot funcționa pro (întărirea sau însoțirea a ceea ce se spune) sau împotriva, transmiterea opusului a ceea ce spunem sau distragerea atenției ascultătorului.
• Articulația. Modul de a pronunța cuvintele, cadența rugăciune iar tonul vocii afectează foarte mult comunicarea. Cuvintele întreluite, șoptite sau pe jumătate rostite sunt greu de înțeles, la fel de mult ca a rugăciune de neoprit și iute ca o locomotivă, care epuizează pe celălalt și îl descurajează să ne asculte.
• Reciprocitate. Trebuie acordată atenție cât timp investim în vorbire și cât în ​​ascultare, pentru a nu risca monologul sau transmiterea indiferenței celuilalt. Ascultăm cu adevărat ascultând sau doar așteptăm să ne vină rândul să mai spunem ceva? Respectăm tăcerile sau îl dăm peste celălalt?
• Locație. Unde alegi să ții o conversație importantă? Într-un loc sigur și liniștit, oamenii tind să fie mai înțelegători decât în ​​altul zgomotos și plin de distrageri, sau mai rău, amenințări, cum ar fi pe o stradă în mijlocul unei mulțimi.

Tipuri de comunicare asertivă

Poziția corpului este un exemplu clar de comunicare non-verbală.

În linii mari, putem vorbi de trei categorii de asertivitate în comunicare, care sunt:

• Verbal. Comunicarea verbală are legătură cu ceea ce se spune, deci asertivitatea în acest caz trece prin alegerea cuvintelor, construcția propozițiilor și aspectul lingvistic în sine.
• Nonverbal. Comunicarea non-verbală are de-a face cu aspectele care înconjoară limba în timpul actului comunicativ, care îl afectează dar nu au nicio legătură cu procesele sale lingvistice. Postura corpului, de exemplu, sau locul ales pentru a avea o conversație.
• Paraverbal. Comunicarea paraverbală este acel intermediar între verbal și non-verbal, adică cuprinde elementele care însoțesc formularea mesajului și care fac parte din faptul comunicativ, adică modul de a spune ceea ce se spune. Tonul vocii, articulația, ritm, sunt exemple în acest sens.

Tehnici de dezvoltare a asertivității

Câteva tehnici de dezvoltare a asertivității comunicative sunt:

• Recordul doborât. Este vorba despre repetarea, pe același ton și cadență, a unui mesaj care nu a fost primit ideal, fără a favoriza confruntările. „Nu, nu am nevoie de acel produs”.
• Bancul de ceață. Opusul se convine într-o ceartă, într-un mod prietenos, dar vag, dar fără a da naștere la noi confruntări. "Poate ai dreptate".
• Întrebare asertivă. În loc să se afirme un defect sau să se facă un reproș, se pune întrebarea ce lipsește sau cum poate fi îmbunătățită situația sau se obține rezultatul dorit. „Cum te ajut să termini treaba?”
• Tensiune flotantă. De fiecare dată când celălalt spune ceva care ne deranjează sau cu care nu suntem de acord, în loc să ne luptăm, ignorăm acea parte a mesajului și ne ocupăm de restul.
• Vorbește de la sine. Întotdeauna va fi mai bine să afirmăm lucrurile din subiectivitate, decât să le afirmăm ca adevăruri absolute. Mai bine este un „Nu sunt de acord” decât un „Te înșeli”.

Exemple de comunicare asertivă

Planificarea propunerii este un exemplu de comunicare asertivă.

Două exemple pentru a ilustra comunicarea asertivă sunt:

• A client susține întunecat un casier de bancă. Acesta din urmă alege să spună lucrurile pentru a nu mai frustra clientul, punându-se tot timpul de partea lui și ascultându-i afirmația cu atenție și seriozitate, adăugând mici fraze de însoțire care să-i informeze clientul că nu este directul lui. vină, dar că el este acolo pentru a ajuta la rezolvarea problemei.
• Un bărbat vrea să propună în căsătorie. Nu sunteți sigur de răspunsul pe care îl veți primi, așa că planificați locul în care să o faceți, în funcție de gusturile partenerului dvs. și alegeți cel mai bun moment pentru el, pentru că dacă o faceți pentru a scăpa de necazuri oriunde, este posibil. respinge.