declarații simple și compuse

Limba

2022

Explicăm ce sunt propozițiile simple și compuse, caracteristicile fiecăreia și diferențele lor cu o propoziție.

Propozițiile exprimă o relație logică între un subiect și un predicat.

Ce sunt propozițiile simple și compuse?

În logică Y matematica, propozițiile sunt propoziții sau enunțuri cărora li se poate da o valoare adevărată sau falsă, după caz, și care exprimă o relație logică de vreun fel între o subiect (S) și un predicat (P). Propozițiile sunt legate între ele prin judecăți și stau la baza sistemului deductiv și inductiv al logicii formale.

Acum, o primă clasificare a propozițiilor oferă două tipuri fundamentale de propoziții, ținând cont de structura lor internă:

  • Propoziții simple. Sau propoziții atomice, au o formulare simplă, lipsită de negații și legături (conjuncţii sau disjuncții), deci constituie un singur termen logic.
  • Propoziții compuse. Sau propoziții moleculare, au doi termeni uniți printr-un nexus, sau folosesc negații în formularea lor, rezultând structuri mai complexe.

Pentru a înțelege mai bine, vom vedea fiecare caz separat mai jos.

Propoziții simple

O propoziție simplă este una în care nu există operatori logici. Cu alte cuvinte, cei a căror formulare este tocmai simplă, liniară, fără legături sau negații, ci mai degrabă exprimă un conținut într-un mod simplu.

De exemplu: „Lumea este rotundă”, „Femeile sunt ființe umane”, „Un triunghi are trei laturi” sau „3 x 4 = 12”.

Propoziții compuse

Dimpotrivă, propozițiile compuse sunt cele care conțin un anumit tip de operatori logici, precum negații, conjuncții, disjuncții, condiționale etc. Ele au în general mai mult de un termen, adică sunt formate din două propoziții simple între care există un fel de legătură logică de condiționare.

De exemplu: „Astăzi nu este luni” (~ p), „Ea este avocat și vine din Irlanda” (pˆq), „Am întârziat pentru că era mult trafic” (p → q), „Voi mânca omletă sau voi pleca fără prânz” (pˇq).

Alte tipuri de propoziții

Conform logicii aristotelice, există următoarele tipuri de propoziții:

  • Universalele afirmative. Tot S este P (unde S este universal și P este particular). De exemplu: „Toate oameni trebuie să respire”.
  • Universalele negative. Nu S este P (unde S este universal și P este universal). „Niciun om nu trăiește sub Apă”.
  • Indivizi afirmativi. Unele S este P (unde S este particular și P este particular). „Unii oameni trăiesc în Egipt”.
  • Indivizi negativi. Unele S nu sunt P (unde S este particular și P este universal). „Unii oameni nu trăiesc în Egipt”.

Valoarea de adevăr a unei propoziții

Valoarea de adevăr sau valoarea de adevăr a unei propoziții este o valoare care indică în ce măsură este adevărată (V) sau falsă (F), uneori reprezentată ca 1 și 0.

Cunoscând aceste date putem ști când o propoziție este o contradicție (adevărată și falsă în același timp) și ne permite să-i transferăm afirmația către alte sisteme logico-formale, cum ar fi algebră sau la cod binar.

Pentru a determina valoarea de adevăr a unei propoziții, trebuie mai întâi să o exprimăm în limbaj simbolic, să o formulăm logic și să introducem valorile adevăratului și falsului în fiecare dintre termenii săi, pentru a forma ceea ce este cunoscut sub numele de „tabel de adevăr”. în care se exprimă posibilităţile valorii de adevăr a propoziţiei.

Aceasta poate fi rezumată după cum urmează:

p ce pˆq pˇq p → q p↔q pΔq
V V V V V V F
T F F V F F V
F V F V V F V
F F F F V V F

Simbolurile folosite mai sus înseamnă:

  • ˆ (şi): conjuncţie.
  • ˇ (o): disjuncție.
  • → (Dacă... atunci): condiționat.
  • ↔ (Dacă și numai dacă): bicondițional
  • Δ (sau ... sau): disjuncție exclusivă

Astfel, de exemplu, propoziția „Dacă și numai dacă câștig la loto, atunci voi cumpăra o casă” ar fi exprimată simbolic ca: p („Câștig la loto”) ↔ q („Voi cumpăra o casă”) , deoarece în caz că dacă nu câștiga la loterie, nu putea să-l cumpere. Adevăratele tale valori ar fi:

  • Adevărat. În cazul în care câștigați la loto și cumpărați casa (p = V q = V), sau dacă nu câștigați la loto și nu cumpărați casa (p = F q = F).
  • Fals. În cazurile rămase, adică nu a câștigat la loterie dar a cumpărat totuși casa (p = F q = V), sau a câștigat la loterie și nu a cumpărat nimic (p = V q = F).

Propoziție și rugăciune

Diferența centrală dintre o propoziție și o propoziție este că prima poate avea mai multe dintre a doua, adică propozițiile fac parte dintr-o propoziție.

Acest lucru se datorează faptului că propoziția este o unitate cu sens mai mare și complet, care are prin ea însăși tot sensul pe care îl cere, în timp ce o propoziție este o unitate cu sens mai mic, incomplet, care necesită ca restul să-și poată exprima. adica complet..

De exemplu, propoziția „Vreau să merg la film, dar nu am bani” conține două propuneri:

  • p = vreau să merg la film
  • ~ q = Nu am bani
!-- GDPR -->