- Ce este modul conjunctiv?
- Timpurile verbale ale modului conjunctiv
- Exemple de propoziții cu conjunctiv
Explicăm ce este modul conjunctiv și cum este conjugarea în fiecare dintre timpurile sale verbale. De asemenea, exemple în propoziții.
Ce este modul conjunctiv?
În gramatică, este cunoscută drept modul conjunctiv la unul dintre modelele de conjugare ale verbe a multor limbi, în special a celor de origine indo-europeană, precum spaniola, împreună cu indicativ și a imperativ.
Cu toate acestea, spre deosebire de ultimii doi, care descriu respectiv realități sau da instrucţiuni, conjunctivul serveşte la exprimarea enunţurilor ipotetic, incert, cum ar fi dorințele, cote sau posibilități, fie că sunt imaginare și abstracte, fie că au devenit realitate.
De exemplu, folosim modul conjunctiv atunci când afirmăm că „Vreau asta Haide mâine "," sper că asculta bine „sau” mă bucur că tu esti Aici". După cum se va vedea, înțelegerea conjunctivului necesită o anumită subtilitate, mai ales că acesta poate fi găsit asistând la alte moduri verbale, precum imperativul, atunci când spunem expresii precum „Nu. vorbi de acel „, sau condiționalul, când spunem ceva de genul” aș bea doar dacă am fi cumpărat încă un pahar”.
După cum s-a văzut, este foarte frecvent ca conjunctivul să apară în propoziții subordonate sau propoziţii secundare, după conjuncţii Ce acea, da, chiar dacă, printre altele. La fel ca și modul indicativ, are o listă de conjugări diferite în funcție de timpul verbal și de persoana verbală.
Timpurile verbale ale modului conjunctiv
Modalitatea conjunctivă, ca și indicativ, se conjugă după două tipuri de timpuri verbale: timpuri simple și timpuri compuse, în funcție dacă folosesc verbul auxiliar „a avea”. Aceste timpuri sunt:
- Prezent. Folosit pentru a se referi la acțiuni sau dorințe care nu au avut loc încă, care pot avea loc sau nu s-au încheiat încă. Conjugarea conjunctivului la acest timp respectă următoarea regulă (variază în verbe neregulate):
| Persoana verbala | Verbe care se termină în -ar | Verbe care se termină în -er sau -ir |
|---|---|---|
| 1 singular (I) | -e (am vorbit, a vorbi) | -la (băutură, pentru băutură; Trăi a trai) |
| al 2-lea singular (tu) | -este (vorbi) | -la fel de (băutură; în viaţă) |
| al 2-lea singular (tu) | -e (am vorbit) | -la (băutură; Trăi) |
| a 3-a singular (el/ea) | -e (am vorbit) | -la (băutură; Trăi) |
| primul plural (noi) | -emos (Hai să vorbim) | -amos (Hai să bem; sa traim) |
| al 2-lea plural (tu) | -in (vorbi) | -un (băutură; Trăi) |
| al 3-lea plural (ei/ei) | -in (vorbi) | -un (băutură; Trăi) |
- Trecut imperfect sau copreterit. Folosit pentru a exprima acțiuni trecute sau viitoare neterminate, de tip presupus sau ireal, în general limitate de context sau de markerii temporali ai propoziției. Conjugarea are loc după următoarea regulă:
| Persoana verbala | Verbe care se termină în -ar | Verbe care se termină în -er sau -ir |
|---|---|---|
| 1 singular (I) | -ara sau -ase (a vorbi cu, vorbi) | -iera sau -iese (băut, băut; Trăi, trăit) |
| al 2-lea singular (tu) | -aras sau -ases (vei vorbi, vei vorbi) | -ieras sau -ieses (ai bea, ai bea; ai trăi, ar trăi) |
| al 2-lea singular (tu) | -ara sau -ase (a vorbi cu, vorbi) | -iera sau -iese (băut, băut; Trăi, trăit) |
| a 3-a singular (el/ea) | -ara sau -ase (a vorbi cu, vorbi) | -iera sau -iese (băut, băut; Trăi, trăit) |
| primul plural (noi) | Să mergem sau să mergem (am vorbi, Hai să vorbim) | - au fost sau -iese (am băut, am băut; am trăit, am trăit) |
| al 2-lea plural (tu) | -aran sau -asen (vor vorbi, vorbesti in) | -iera sau -iesen (ar bea, băut; ar trăi, Trăi) |
| al 3-lea plural (ei/ei) | -aran sau -asen (vor vorbi, vorbesti in) | -iera sau -iesen (ar bea, băut; ar trăi, Trăi) |
- Timpul perfect. Acesta este primul timp compus din listă, construit prin utilizarea auxiliarului „au” conjugat la timpul prezent al conjunctivului și apoi verbul principal la participiu (-ado, -ido). Este folosit pentru a se exprima subiectiv cu privire la acțiuni care tocmai s-au întâmplat la timp, ca în: „Mă bucur că ai venit„Sau” nu pot să cred că știu s-au îndrăgostit”. Așadar:
| Persoana verbala | Verbul haber la prezentul conjunctiv |
|---|---|
| 1 singular (I) | este |
| al 2-lea singular (tu) | fag |
| al 2-lea singular (tu) | este |
| a 3-a singular (el/ea) | este |
| primul plural (noi) | să avem |
| al 2-lea plural (tu) | avea |
| al 3-lea plural (ei/ei) | avea |
- Trecutul perfect. Ca și în cazul precedent, este un timp compus, care folosește auxiliarul „ave”, dar de data aceasta conjugat după regula imperfectului trecut sau copreterit, urmat de verbul principal la participiu (-ado, -ido). În acest caz, se folosește pentru a se exprima cu privire la situații ireale sau ipotetice din trecut, care s-au întâmplat deja și sunt departe de prezentul vorbitorului, ca în: „Ar avea o notă mai bună dacă aș fi studiat„Sau” Când am ajuns am fost surprins că tu ar fi fost deja de partid”. Aceasta este conjugarea:
| Persoana verbala | Verbul are în trecut imperfectul conjunctivului |
|---|---|
| 1 singular (I) | a avut, ar fi avut |
| al 2-lea singular (tu) | ar fi avut, ar fi avut |
| al 2-lea singular (tu) | a avut, ar fi avut |
| a 3-a singular (el/ea) | a avut, ar fi avut |
| primul plural (noi) | am avea, am avea |
| al 2-lea plural (tu) | ar fi avut, ar fi avut |
| al 3-lea plural (ei/ei) | ar fi avut, ar fi avut |
- Viitor simplu. Folosit pentru a exprima situații sau acțiuni ipotetice care nu au avut loc încă, mai ales dacă sunt supuse unor condiții.
| Persoana verbala | Verbe care se termină în -ar | Verbe care se termină în -er sau -ir |
|---|---|---|
| 1 singular (I) | -sunt (o sa vorbesc) | -iere (va bea; va trăi) |
| al 2-lea singular (tu) | -are (vorbi) | -ieres (tu bei; vei trăi) |
| al 2-lea singular (tu) | -sunt (o sa vorbesc) | -la (va bea; va trăi) |
| a 3-a singular (el/ea) | -sunt (o sa vorbesc) | -la (va bea; va trăi) |
| primul plural (noi) | -noi vom (vom vorbi) | -noi vom (vom bea; vom trăi) |
| al 2-lea plural (tu) | -aren (vorbeste in) | -ieren (va bea; vor trăi) |
| al 3-lea plural (ei/ei) | -aren (vorbeste in) | -ieren (va bea; vor trăi) |
- Viitorul perfect. Din nou, este forma compusă (cu auxiliarul „au”) a timpului viitor simplu, în general condițional sau concesiv, foarte rară și redusă mai mult decât orice la limbajul juridic. Este folosit pentru posibile situații viitoare care implică un fel de consecință sau relație și se formează prin conjugarea auxiliarului în viitor simplu și a verbului principal la participiu (-ado, -ido). A) Da:
| Persoana verbala | Verbul haber în viitorul simplu al conjunctivului |
|---|---|
| 1 singular (I) | există |
| al 2-lea singular (tu) | ai avea |
| al 2-lea singular (tu) | există |
| a 3-a singular (el/ea) | Ar fi |
| primul plural (noi) | am avea |
| al 2-lea plural (tu) | ar fi avut |
| al 3-lea plural (ei/ei) | ar fi avut |
Exemple de propoziții cu conjunctiv
Iată câteva propoziții ca exemplu de utilizare a conjunctivului:
- Lasă-l pe onorat să vorbească!
- Aș vrea să ai mai multă răbdare pentru mine, mamă.
- Nu m-aș fi înșelat dacă te-aș fi ascultat mai devreme.
- Să sperăm că vom câștiga la loterie.
- Oriunde ai merge, fă ce vezi.
- Caut o femeie care dansează bine tango.
- O, sărmanul care vorbește de rău pe regină!
- Dacă ar fi cântat cum trebuie, premiul ar fi al lui.
- Am nevoie să-mi aduci servieta acasă.
- Fie ca calatoria ta sa mearga foarte bine!
- Cu toții vrem să ne alegeți pentru grupul dvs.
- Cine refuză să colaboreze cu justiția va fi tratat ca un colaborator.
- Dacă ar fi fost un medic în avion!
- Oricine ar fi, erau prietenii tăi.
- Dacă ați fi acceptat propunerea mea, astăzi ne-am bucura.
- Mi-ar plăcea dacă părinții tăi nu ar veni să te caute astăzi.