• Ce este convenția?
• Convenționalismul în filozofie
• Convenționalismul în lingvistică
• Convenții sociale
• Convenționalism și naturalism

Vă explicăm ce este convenționalismul în filozofie și lingvistică. De asemenea, convențiile sociale și ce este naturalismul.

Convenția socială depinde de fiecare cultură.

Ce este convenția?

Convenționalitatea este credinta, atitudine sau procedură care consideră drept adevărate sau valide doar principiile, utilizările, traditii Y reguli convenții care guvernează comportamentul uman, adică cele care provin dintr-o convenție: dintr-un fel de acord implicit sau explicit al unui grup social determinat.

Spus în termeni mai simpli, convenționalismul presupune predominarea stabilitului, a ceea ce este acceptat într-un fel sau altul de acordul social, mai mult sau mai puțin echivalent cu formalul sau cu institutul.

Acest termen poate fi aplicat diferitelor zone ale cunoştinţe, dupa cum filozofie, cel lingvistică, cel dreapta, printre altele, păstrând mai mult sau mai puțin același sens.

De exemplu, în domeniul dreptului, convenția stabilește că instituţiilor legal al unui comunitate ele trebuie să conţină convenţii sociale clare pe care să se bazeze regulile pe care le promulgă.

Astfel, convenția îl face foarte clar pentru întreg populatie care vor fi împrejurările în care Condiție își va exercita capacitatea de constrângere. Această teorie a fost susținută cu tărie de profesorul american Ronald Dworkin (1931-2003).

Convenționalismul în filozofie

În filozofie, convenția susține că cunoașterea depinde de acord.

În domeniul filozofiei, convenționalismul este o formă de gând conform căreia toate teoriile și conceptele științifice nu sunt cu adevărat o reflectare a legilor care guvernează lumea obiectivă (adică realitate).

Adică consideră că cunoștințe științifice Este rezultatul unui acord sau convenție între specialiștii însărcinați cu pregătirea vorbire om de știință, bazat pe noțiunile sale de confort și simplitate.

În acest sens, convenționalismul este una dintre formele de idealism subiectivă, adică negarea obiectivității cunoștințelor formale ale unui subiect. Fondatorul acestui mod de gândire a fost francezul Henri Poincaré (1854-1912), care a fost și un important cultist al matematica, fizic şi filozofia de ştiinţă.

Școala convenționaliștilor, spre deosebire de raționaliști, a acordat conceptelor un loc privilegiat în ordinea gândirii, deasupra experienței senzoriale a lumii. Ei considerau că condițiile care modelează lumea sunt în primul rând umane.

Aceasta implică faptul că tot ceea ce este observabil depinde direct de un cadru conceptual interiorizat, anterior chiar experienței lucrurilor. Cu alte cuvinte, înainte de a experimenta lumea, avem neapărat deja o categorie (o convenție) care o descrie și care modelează experiența noastră despre ceea ce este ea.

Convenționalismul în lingvistică

În domeniul de studiu al limba, vorbim de convenționalism pentru a ne referi la un curent al filozofia limbajului, care apără autonomie a semnificantului în raport cu semnificatul, adică arbitrariul acestuia.

Mai simplu spus, aceasta înseamnă că relația care leagă mulțimea de sunete care este un cuvânt (să spunem: „copac”) și obiectul pe care acest cuvânt îl desemnează (arborele adevărat, care se află în pătrat) este total artificial, răspunzând unei convenții și nu oricărui fel de relație naturală sau spontană.

În acest sens, de când celebrul lingvist elvețian Ferdinand de Saussure (1857-1913) și-a publicat-o Curs de Lingvistică GeneralăEste considerată convenționalistă și lingvistica derivată din ea, de tip structuralist.

Convenții sociale

Convențiile sociale pot varia în timp.

Setul de norme este cunoscut sub numele de convenții sociale, protocoale sau comportamentelor care alcătuiesc decorul, cel eticheta si bune obiceiuri, mai ales cele derivate din morală burghezie care a devenit norma după Revolutia industriala.

Multe dintre ele, precum cele tipice epocii victoriane din Anglia, au fost în mod paradoxal rezultatul copierii convențiilor din alte națiunile, invenții și imaginații, care au servit totuși la producerea unei serii întregi de concepții ideologice și despre „viața virtuoasă”, controlând și uneori cenzurând comportamentele considerate nemodeste sau mahalale.

Convenționalism și naturalism

În domeniul lingvisticii, și mai precis în cel al filosofiei limbajului, există două poziții contrare în ceea ce privește originea limbajului și formele sale:

• Convenţionalism. După cum am văzut mai înainte, presupune că cuvintele provin din actul creator uman, adică sunt convenționale, artificiale și că Semn lingvistic este, fundamental, arbitrar. Ceva care ar putea fi rezumat spunând că limbajul este o convenție.
• Naturalism. El susține că limbajul a apărut ca alte trăsături ale naturii fiinte vii. Pentru ei, limba la începuturi era adevărată, corectă și clară, iar odată cu trecerea anilor și folosirea Oamenii l-am fi degradat sau îndepărtat-o ​​de esența ei. Această poziție este tipică antichității clasice, în special elenilor, deoarece coincide cu ipotezele de bază ale religie a Greciei Antice. Cratylus (sfârșitul secolului al V-lea î.Hr.) a fost unul dintre cei mai mari apărători ai săi.