Explicam ce sunt verbele imperative, functia lor si exemple in texte. De asemenea, ce sunt verbele la infinitiv.
Ce sunt verbele imperative?
Imperativul este una dintre modurile prin care verbe din spaniolă, folosit exclusiv pentru a emite comenzi, a face cereri, solicitări sau solicitări de orice fel, adică pentru a face receptor acționează într-un fel dorit. De aici numele său, din latină imperiu, care se traduce prin „comandă sau da ordine”, sau „Regulă, exercită poruncă, regulă”.
Spre deosebire de indicativ si subjonctiv, modul imperativ este un mod verbal defectuos, care nu prezintă forme pentru toate persoanele și numerele verbale, întrucât, în mod logic, instrucțiunile pot fi date numai unei persoane a doua a pluralului sau singularului.
Așadar, toate verbele din acest mod pot fi conjugate numai la acele două persoane și, de asemenea, o primă a pluralului, la două timpuri verbale diferite: prezent și viitor. Spre deosebire de alte limbi romanice, nu există o formă imperativă a trecutului în spaniolă.
Astfel, formarea imperativului în spaniolă este următoarea:
Imperativ prezent
Verb: a vorbi
- persoana 1 plural: hai să vorbim
- Persoana a 2-a singular: vorbește (vorbește, în cazul formal „tu”)
- persoana a II-a plural: vorbesc
Verbul mănâncă
- Persoana I plural: să mâncăm
- Persoana a II-a singular: eat / eat, în cazul formal „Ud”.
- Persoana a II-a plural: mănâncă
Verb: a trăi
- Persoana I plural: să trăim
- Persoana a 2-a singular: trăiește / trăiește, în cazul formal „Tu”.
- persoana a II-a plural: trăiesc
Viitorul imperativului
Verb: a vorbi
- persoana 1 plural: vom vorbi
- persoana a 2-a singular: vei vorbi / vei vorbi, în cazul formal „tu”.
- persoana a II-a plural: vor vorbi
Verbul mănâncă
- persoana 1 plural: vom mânca
- Persoana a II-a singular: vei mânca / vei mânca, în cazul formal „tu”.
- persoana a II-a plural: vor mânca
Verb: a trăi
- persoana 1 plural: vom trăi
- Persoana a II-a singular: vei trăi / vei trăi, în cazul formal „tu”.
- persoana a II-a plural: vor trăi
Acest lucru, desigur, este complicat de cert verbe neregulate, Ce merge (vom merge, mergem / mergem, mergem), dormi (să dormim, dormim / dormim, dormim) sau avea (să avem, să avem / să avem, să avem).
Când au folosit pronume, Ce spune-mi, fi realizat, Salvați-l sau eliberează-ne, în unele cazuri anumite consoane sunt de obicei omise, ca în Să mergem (în loc de „să mergem”) sau în hai sa o spunem (și nu „să spunem”), sau dimpotrivă se adaugă de obicei, ca în Liniște (în loc de „este încă”).
Pe de altă parte, imperativul poate fi negativ, atunci când ceri cuiva să nu facă ceva. În aceste cazuri, conjugarea variază și se alege forma conjunctivă a verbului, ca în:
- Nu-mi da acelea.
- Nu atingeți niciodată marginea.
- Să nu credeți că asta va rămâne așa.
După cum veți vedea, imperativul în spaniolă este un mod care prezintă numeroase detalii la care să acordați atenție, precum și multe forme colocvial și expresii neconvenționale care vin să înlocuiască imperativul în sine, precum:
- Mananca! (in loc de mananca)
- Du-te la culcare (în loc de dormi)
- Nu te întâlni cu mine cu o glumă (în loc de nu veni cu glume)
Exemple de verbe imperative
Câteva exemple de verbe imperative sunt:
Exemple la timpul prezent:
- La persoana întâi plural: să spunem, să mergem, să venim, să ne uităm, să auzim, să tacăm, să ne cumpărăm, să ne spunem, să prăjim, să ne oprim, să sărim, să alergăm, să începem să pictăm , să terminăm, să mergem, să le aprindem, să ne consolem, să ne îmbrăcăm, să facem curățenie.
- Persoana a II-a informală singular: spune-mi, mergi, vino, uită-te, hei, taci, cumpără-mă, spune-mi, dă-mi, ridică-te, sari, alergă, pictează, începe, sfârșește, du-te, aprinde-le, mângâie-mă, îmbracă-te, curăță-te.
- Formal persoana a doua singular: spune-mi, mergi, vino, uita-te, auzi, taci, cumpara-mi, spune-mi, da-mi, ridica-te in picioare, sari, alerga, picta, incepe, termina, du-te, aprinde-le, consola-ma, îmbracă-te, curăță-te.
- La persoana a II-a plural: spune, mergi, vino, uită-te, auzi, taci, cumpără-mă, spune-mi, dă-mi, ridică-te, sari, alergă, pictează, începe, termină, mergi, te luminează, mângâie-mă, primește îmbrăcat, curățenie.
Exemple la timpul viitor:
- La persoana I plural: vom spune, vom merge, vom veni, vom privi, vom auzi, vom tăce, ne vom cumpăra, ne vom spune, ne vom oferi, ne vom opri, vom sări, vom alerga, vom picta, vom începe, vom termina, vom pleca, le vom lumina, ne vom consola, ne vom îmbrăca, vom face curat.
- La persoana a doua singular informal: vei spune, vei merge, vei veni, vei privi, vei auzi, vei fi linistit, imi vei cumpara, imi vei spune, imi vei da, te vei opri, vei sari, vei alerga, vei picta, vei incepe, vei termina, vei merge, ii vei lumina, ma vei consola, te vei imbraca, vei curata.
- La persoana a doua singular formal: el va spune, merge, vino, priveste, auzi, taci, cumpara-mi, spune-mi, ofera-mi, opri, sari, alerga, picteaza, incepe, incheie, pleca, aprinde-le, consola-ma , se va imbraca, curata.
- La persoana a doua plural: vor zice, vor merge, vor veni, vor privi, vor auzi, vor tace, ma vor cumpara, imi vor spune, imi vor da, se vor opri, ei. vor sari, vor alerga, vor picta, vor incepe, se vor termina, vor pleca, ii vor lumina, ma vor consola, se vor imbraca, se vor curata.
Texte cu verbe imperative
Iată câteva propoziții imperative cu verbul evidențiat:
- Da-mi sarea te rog.
- Să fim liniștiți, te rog.
- Urcă scările, repede!
- Vino să mă vizitezi curând.
- Fii bun, Miguelito.
- Spune-mi imediat acel secret sau vei regreta!
- Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima.
- Să prăjim pentru sănătatea ta!
- Arată-mi identitatea, te rog.
- Distrează-te!
- Nu mă face
- Adu-mi ce am cerut.
- Băieți, prefaceți-vă că nu sa întâmplat nimic.
- Să nu-ți lipsești niciodată profesorul.
- Îmbracă-te formal pentru petrecere.
- Asigurați-vă că aduceți vinul în seara asta.
Verbe la infinitiv
The infinitiv Nu este propriu-zis un mod verbal, ci una dintre așa-numitele verboide sau forme nefinite ale verbului (gerunziu, infinitiv și participiu), deoarece în ele verbele le lipsesc unele dintre formele și caracteristicile lor tipice și se comportă ca și cum ar fi cuvinte de alt fel.
În cazul infinitivului, verbele se comportă ca și cum ar fi substantive, putând fi însoțit de articole sau prin adjectivele, și sunt recunoscute pentru că se termină întotdeauna în -ar, -er sau -ir. De exemplu: iubește, mănâncă, dormi.
Astfel, infinitivul este modul obișnuit în care verbele sunt „prezentate”, adică „numele” verbelor, fără legătură cu conjugarea lor după persoană, timp și mod. De aceea putem vorbi de „somn bun” sau „dragoste proastă” sau „vorbirea ta rapidă”, de parcă ar fi substantive.