- Ce sunt pronumele?
- Pronume personale
- Pronume reflexiv și reciproc
- Pronume posesive
- Pronume demonstrative
- Pronume interogativ și exclamativ
- Pronume relative
- Pronume numerale
- Pronume nedefinite
Vă explicăm ce sunt pronumele, care sunt caracteristicile, utilizările și exemplele fiecărui tip de pronume.
Pronumele înlocuiesc referenții și evită repetarea.Ce sunt pronumele?
Se numește un tip de pronume cuvânt sau categorie gramaticală care nu are un referent fix și universal, ci depinde de context a enunţării lor, adică a cui, cum şi unde le folosesc. Astfel, pronumele indică de fapt un tip de relație între persoane, lucruri sau alte tipuri de referințe.
Pronumele există în toate limbile umane, cărora le oferă o economie mai mare prin substituirea anumitor referenți în cadrul lanțului de propoziții sau prin ridicarea lor fără a fi nevoie să le reiterăm constant, ceea ce ar face propozițiile foarte lungi și greoaie.
În fiecare idiom Pot prezenta variații și se supune unor reguli diferite, dar în general tind să răspundă genului și numărului referentului, precum și cazului gramatical, în funcție, desigur, și de tipul de pronume care este. În unele limbi, cum ar fi spaniola, pronumele pot coincide ca formă cu alte cuvinte, cum ar fi adjectivele sau determinanți, cu care pot împărtăși anumite simțuri.
De exemplu, există adjective posesive (“pe mine tată") și pronume posesive ("the propriu”), În funcție de faptul dacă însoțesc substantiv sau, respectiv, înlocuiți-l. Acest lucru este și mai ușor de văzut cu pronumele personale: „Eu” poate înlocui diferite substantive, în funcție de cine îl pronunță.
În limba spaniolă există un număr semnificativ de pronume de diferite tipuri, pe care vom încerca să le detaliem separat mai jos.
Pronume personale
După cum indică numele, pronumele personale sunt cele care se referă în mod normal la o persoană sau un nume, eliberându-ne de nevoia unui substantiv sau chiar a unei sintagme nominale întregi. Astfel, ele exprimă întotdeauna persoana, numărul, genul și cazul referentului și sunt clasificate în două categorii:
- Pronume personale tonice sau independente, care pot fi folosite ca răspuns independent sau ca elemente disociate de restul rugăciune. Ei sunt primii care sunt învățați atunci când dobândesc o limbă și definesc persoanele verbale pentru conjugarea gramaticală. În spaniolă, aceste pronume pot fi adesea omise în propoziție, când este clar la cine ne referim și sunt următoarele:
Persoană | Pronume | Exemple |
---|---|---|
1 singular | Pe mine | Vin din alta tara. |
al 2-lea singular (informal) | Tu | Cine ești tu? |
al 2-lea singular (formal) | Tu | Nu știi ce scrie. |
a 3-a singular | El ea | El este prietenul meu / Ea este prietena mea. |
1 plural | Noi/noi | Am venit cu trenul. Am venit cu trenul. |
al 2-lea plural | voi | De unde ați venit băieți? |
al 3-lea plural | Ei/ei | Au bani / Au bani. |
Există, de asemenea, o formă exclusivă a spaniolului peninsular la persoana a 2-a plural informal: „ye” (sunteți prietenii mei), de utilizare minoritară la vorbitorii hispanici din lume. Același lucru se întâmplă cu folosirea lui „vos” în loc de „tú” (știți cine sunt), tipic pentru diferite regiuni Femeile hispano-americane, un fenomen cunoscut sub numele de voseo.
Pe de altă parte, în cazul în care aceste pronume accentuate apar sub regimul prepozițional (adică introduse printr-o prepoziție), ele vor fi transformate în unele dintre cazurile lor, care sunt prezentate mai jos:
Persoană | Pronume | Exemple |
---|---|---|
1 singular | Eu / cu mine | Toată lumea râdea de mine.
Toți au fost cu mine ieri. |
al 2-lea singular (informal) | Tu / Cu tine | Acasa te intreaba mereu de tine.
Au spus că se vor întâlni cu tine. |
al 2-lea singular (formal) | Tu | Publicul strigă după tine. |
a 3-a singular | Daca iau | El a vorbit singur / Ea a vorbit singur.
El era cu el însuși / Ea și-a luat lucrurile cu ea. |
al 3-lea plural | Cu el | Aveau banii cu ei. |
- Pronume de persoană neaccentuat sau dependent, care de obicei nu sunt folosite independent, ci ca adaosuri la sfârșitul anumitor cuvinte (clitice) sau ca înlocuire în propoziție a obiectului direct sau indirect. În funcție de forma verbEle pot merge înainte sau după. Este despre:
Persoană | Pronume | Exemple |
---|---|---|
1 singular | eu | Nu mă face să deranjez. Crezi că mă poți ajuta? Mi-ai adus un cadou? |
al 2-lea singular (informal) | Ceai | Maria te-a sunat la telefon. Eram pe cale să te uităm. Vă însoțim la muncă. |
al 2-lea singular (formal) | Tu | Am venit să te vedem, Garcia. Nu am de gând să vă spun totul din nou, domnule. |
a 3-a singular | El/ea eu/eu | O am în minte / O am în minte. Am venit să-l vedem / Am venit să-l vedem. Nu are răbdare pentru mama lui. Rochia nu merge pentru ea. Vărul tău a fost luat de poliție. Maria i-a dat totul avocatului ei. |
1 plural | Ne | Am câștigat un bilet preferențial. Au spus că ar trebui să mergem. |
al 2-lea plural | Se / Les | Ai observat că plouă? Va trebui să te întorci. Ți-am adus micul dejun. |
al 3-lea plural | The Les / Se | Te caută / Te caută. Le-ai transmis salutările mele ieri? Arata putin slabi. |
Pronume reflexiv și reciproc
Sunt pronume foarte specifice care indică direcția pe care o ia acțiunea verbului și că se îndreaptă spre verbul însuși. subiect (reflexiv), sau în cazul în care este un subiect multiplu, se trece de la un subiect la altul și invers (reciproc). Pot fi, ca și în cazurile anterioare, clitice sau nu (adică pot merge separat înaintea verbului, sau alături, la sfârșit).
- Pronume reflexive
Persoană | Pronume | Exemplu |
---|---|---|
1 singular | eu | ma imbrac / ma imbrac. |
al 2-lea singular (informal) | Ceai | Te-ai spălat pe mâini? / Spălați-vă pe mâini. |
al 2-lea singular (formal) | stiu | Te-ai văzut într-o oglindă? / Ridice în picioare! |
a 3-a singular | stiu | S-a așezat pe podea
S-a așezat pe canapea. Nu voia să se oprească. Ea nu a vrut să se oprească. |
1 plural | Ne | Ne îmbrăcăm?
Să ne retușăm machiajul. |
al 2-lea plural | stiu | Te-ai schimbat in baie?
Trebuie să se calmeze. |
al 3-lea plural | stiu | Își rupe hainele.
Hainele tale se usucă pe balcon. |
- Pronume reciproce
Persoană | Pronume | Exemplu |
---|---|---|
1 plural | Ne | Ea și cu mine ne iubim la nebunie.
În noaptea aceea ne sărutam. |
al 2-lea plural | stiu | Vă aveți unul pe celălalt.
Nu te răni în discuție. |
al 3-lea plural | stiu | Se contrazic tot timpul.
S-au ținut de mână pentru a dansa. |
Pronume posesive
Deși sunt considerate în mod normal un caz de pronume personal, ele pot fi clasificate separat deoarece indică o relație foarte specifică între părți: aceea de apartenență sau proveniență. Aceste pronume pot exprima un singur posesor (a unuia sau mai multor lucruri) sau mai mulți posesori (a unuia sau mai multor lucruri).
Persoană | Pronume | Exemplu |
---|---|---|
1 singular | Al meu al meu al meu al meu | Mașina aia este albastră, a mea este neagră. Pot să împrumut o ceașcă? Pe al meu l-am lăsat acasă. Dă-mi pe al meu imediat. Aceștia sunt copiii tăi, aceștia sunt ai mei. |
al 2-lea singular (informal) | Al tău/al tău a ta/a ta | Nu-mi amintesc cum este al tău. Sunt cămășile alea ca ale tale? |
al 2-lea singular (formal) | A ta a lui a ei | Ideea a fost discutată înaintea ta, șefu’. Aceste chitanțe nu sunt ale tale, licențiat. |
a 3-a singular | A ta a lui a ei | I-ai dat fostei tale toate ale lui? El vrea ca casa asta să fie a lui. I-am spus că animalele mele de companie nu sunt ale lui. |
1 plural | Nostru/nostru Nostru / Nostru | Au aprobat acel proiect în loc de al nostru.
Au sosit toate prăjiturile cu excepția noastră. |
al 2-lea plural | A ta a lui a ei | Sunt toți copiii, dar pe ai tăi nu-i văd. Am uitat cardul, ai plăti cu al tău? Dacă cumpărăm pahare, vor fi ale tale. |
al 3-lea plural | A ta a lui a ei | Le-am făcut cadouri și ei nu le doresc pe ale lor. Nu au nevoie de pătură, au adus-o pe a lor. Ți-au lăsat bagajele și tu le-ai pierdut pe ale lor? |
Pronume demonstrative
Pronumele demonstrative sunt cele care servesc la realizarea unui anumit grad de deixis sau demonstraţie, adică să înlocuiască un referent la care se face aluzie, deosebindu-l de celelalte posibile. Astfel, spre deosebire de pronumele personale, ele nu răspund tuturor persoanelor gramaticale, ci genului și numărului referentului.
În spaniolă, aceste pronume sunt organizate pe baza a trei serii diferite, fiecare exprimând un grad diferit de apropiere sau apropiere (fizică sau figurativă) a vorbitorului față de ceea ce se referă, și accentuate în mod tradițional pentru a o deosebi de adjective demonstrative au exact aceeași formă.
- Prima serie: asta. Este ansamblul de pronume care transmit cea mai mare apropiere din partea vorbitorului față de referința la care se face referire. Această apropiere poate fi fizică, temporală sau de altă natură, iar pronumele folosite sunt:
Referitor | Pronume | Exemplu |
---|---|---|
Masculin singular | Est | Îl vreau pe acesta, nu pe cel de acolo. Acesta este tatăl tău? |
Singular feminin | Este | Și cine se crede ea? Nu noi am rezolvat acel cont, ci pe acesta. |
Neutru | Acest | Asta e tot ce ai? Nu știu dacă asta este suficient. |
Masculin plural | Aceste | Știți cine sunt aceștia? Avem astea, celelalte cărți au apărut. |
Plural feminin | Sunt | Acestea sunt cele mai frumoase flori din lume.
Dar ce prostii sunt astea? |
- A doua serie: că. În acest caz, pronumele exprimă un grad de distanță mai mare decât cel precedent, deși nu atât de mult ca în cazul următor.
Referitor | Pronume | Exemplu |
---|---|---|
Masculin singular | Acea | Că acolo este iubitul meu.
Care, acela de lângă copac? |
Singular feminin | Acea | Asta nu este o scuză valabilă.
Nu-l cumpărați, sunt disponibile case mai bune. |
Neutru | Acea | Ai văzut asta?
Asta nu ar trebui să te oprească. |
Masculin plural | Acestea | Acestea erau poruncile vremii.
Îți voi schimba pantofii mei cu aceia. |
Plural feminin | Acestea | Ce întrebări sunt acelea?
Acestea nu sunt de vânzare. |
- A treia serie: că. În cele din urmă, aceste pronume indică un grad maxim de distanță fizică, temporală sau de altă natură față de vorbitor.
Referitor | Pronume | Exemplu |
---|---|---|
Masculin singular | Acea | Cel din spatele tuturor a fost bunicul meu. Ascunde-te în spatele unui copac, ca ăla. |
Singular feminin | Acea | Ce timp incredibil a fost! Pixul meu nu este acela, ci acela. |
Neutru | Acea | Ceea ce nu știm, ne cheamă.
Trebuie să vezi ce ți-am spus odată. |
Masculin plural | Acestea | Cine sunt cei cu câinele?
Fii suspicios față de cei care nu te salută. |
Plural feminin | Acestea | Nu mai există cântece ca acestea.
Lucrurile mele sunt acelea sau astea de aici? |
Pronume interogativ și exclamativ
După cum indică numele lor, sunt pronume folosite exclusiv pentru a întreba sau a exclama direct, motiv pentru care sunt de obicei însoțite de semne de întrebare (¿?) sau semne de exclamare (¡!), deși s-ar putea să nu fie. Ele trebuie mereu subliniate și să aibă un sens mai mult sau mai puțin fix în cadrul propoziției.
Pronume | Utilizare | Exemplu |
---|---|---|
Ce | Întrebați sau exprimați-vă despre un lucru sau situație. | Ce e aia? Ce superb! Nu a spus ce a vrut. Ce contează pentru mine. |
Cine cine | Întrebarea sau exprimarea despre o persoană sau subiect. | Pe cine? Cine ar spune! Știu cu cine te întâlnești. |
Care care | Cereți un element preluat dintr-un set sau o listă de elemente posibile. | Cum te numești? Spune-mi care este preferatul tău. Ce va fi? |
Cat de mult cat de multi | Întrebați sau exprimați-vă despre o anumită sumă. | Cât am de gând să mai aștept? Nu stiu cat va costa. Cât a trecut! |
Cum | Întrebați sau exprimați-vă despre o modalitate sau o situație. | Ce zici de asta? Cum spui? Nici nu am idee cum plănuiești să vii. |
Pronume relative
Pronumele relative se referă întotdeauna la un antecedent deja menționat sau cunoscut în cadrul propoziției, care este în general o frază nominală sau un substantiv și care, în mod excepțional, poate să nu apară în mod explicit. Astfel, atunci când înlocuiesc un substantiv sau o sintagmă nominală întreagă, aceste pronume îndeplinesc aceleași funcții ca și în cadrul propoziției.
Pronumele relative nu sunt accentuate și sunt de obicei însoțite de articole sau prepoziţii.
Pronume | Exemplu |
---|---|
Acea | L-am întâlnit ieri pe bărbatul despre care mi-ai spus. Femeia care ne-a salutat este soția mea. |
Care care | Prietenul despre care vorbeam vine în vizită. Era o singură uşă, pe care am deschis-o larg. |
Cât / cât putini putini | Ea a refuzat tot ce i-au sugerat răpitorii. Le-a dat bani câți fără adăpost erau. I-a salutat pe toți cei care s-au apropiat de el. |
Unde | Locul unde mergem este foarte departe. |
Cine cine | Aceștia sunt prietenii despre care ți-am spus. A sosit ruda despre care nu aveam vești. |
Al cui / cui al cui / al cui | Mă refer la copilul ai cărui părinți sunt ingineri. Am citit-o într-o carte a cărei coperta era ruptă. Am ajuns la un site ale cărui fotografii le văzusem deja. |
Pronume numerale
Acestea sunt cele care servesc la indicarea unui număr exact în cadrul unei propoziții sau expresii. Acestea sunt pronume non-personale, care pot fi cardinale (când exprimă ordine) sau ordinale (când exprimă cantitate), și sunt practic infinite. Astfel, în situațiile în care este evident, în loc să spunem „am un dar”, putem spune „am unul”. Sau în loc să spunem „să urcăm la etajul trei”, putem spune „să urcăm la etajul trei”.
Pronume nedefinite
În fine, pronumele nehotărât sunt cele care exprimă noțiuni diferite de cantitate, proporție, identitate sau vreo altă idee, dar într-un mod vag sau imprecis, în general pentru că vorbitorul nu este interesat să se ocupe de multă marjă de determinare. Ele acționează în general ca substantive sau ca adjective în unele cazuri și au forme foarte abundente și variate.
Unele dintre cele mai comune sunt:
Caz | Pronume | Exemple |
---|---|---|
Masculin | unul/cele asa si asa nici unul Mulți altele / altele asa si asa variat | Apoi a venit unul din cealaltă echipă și a spus... Nu știu dacă vreunul dintre ei va avea ceva de spus. Niciunul nu pare să fi eșuat. Mulți au vrut să fie luați în considerare. Unii aveau creioane, alții aveau pixuri. Am atât de multe să-ți spun. Au fost mai mulți care doreau să lupte. |
Feminin | unul/unii asa si asa altele / altele toate puțin atâta mulți mai multe | Doar unul s-a ridicat și a cerut să vorbească. Poate că sunt unii care vor să danseze. Unii s-au plâns, alții au preferat să plece. Noaptea este tânără, le avem pe toate. Nu ți-am dat prăjitură pentru că a mai rămas puțin. Răbdare? Nu am atât de mult ca înainte. Mulți au fost surprinși să fie pe listă. Au fost mai mulți dispuși să meargă în judecată. |
Neutru | ceva un pic mult de asemenea orice atâta | Nu cred că există ceva care să te mulțumească. Ieri am avut puțin de făcut. Mâine vă voi oferi mult mai mult decât azi. Avem prea multe în așteptare la birou. Nu am nimic pentru tine. Ai primit atâtea prin poștă? |