Explicăm cine au fost cei mai importanți sofiști în filozofie și relația lor cu Socrate. De asemenea, ce este un sofist astăzi.
Cine erau sofistii?
Termenul de sofist provine din Grecia antică, în special a Atenei democratice din secolul V a. C., în care au înflorit primele școli de filosofi ai naturii, cunoscuți ca sofiști sau ca filozofi presocratici (adică înainte de Socrate, primul mare poet al antichității grecești).
Originea termenului sofist se întoarce la cuvintele grecești sophia, „Înțelepciunea” și sophós, „Înțelept”, judecând după textele supraviețuind antic Iliada), în care este obișnuit să o vedem asociată cu concepte precum „ingenuitate”, „talent” sau diverse forme de inteligență practică în sens generic. A fost, de exemplu, termenul cu care au fost numiți cei șapte înțelepți ai Greciei din secolele al VII-lea și al VI-lea î.Hr. C.
Cu toate acestea, în lucrările lui Platon (c. 427 - 347 î.Hr.) și discipolului său Aristotel (384 - 322 î.Hr.), sensul termenului de sofist va începe să se schimbe. În dialogurile platonice, de exemplu, acest nume este folosit în sensul de „Professional Teacher”, deoarece sofiştii cutreierau Grecia dând cele mai diverse cunoştinţe şi cunoştinţe.
Dar, din moment ce poeții și filozofii au taxat pentru serviciile lor, ei au fost acuzați că urmăresc prin dezbatere nu adevăr, ci doar victoria argumentativă, chiar prin metode gândire înșelătoare sau necinstită. O pretenție făcută de contemporanii lor, precum Pindar (c. 518 - 438 î.Hr.) sau propriul profesor al lui Platon: Socrate (470 - 399 î.Hr.).
Deci, din secolul V î.Hr. C., termenul de sofist a început să fie folosit în sensul unui fals, șarlatan sau filosof dispus să cedeze în fața opiniei publice, în loc să se angajeze față de adevăr. Acest ultim sens s-a perpetuat până în vremurile Imperiului Roman, aplicat nu numai filozofilor, ci și scriitorilor, poeților, vorbitorilor și profesorilor de retorică deopotrivă, mulți dintre ei făcând parte din a doua mișcare sofistică.
Utilizarea curentă a termenului „sofist”
Sensul general al termenului de sofist corespunde celui de șarlatan sau jongler conceptual. Cu toate acestea, mulți dintre autorii filozofie al secolului XX precum Michel Onfray sau Giorgio Colli au justificat importanţa sofiştilor, în lumina contribuţiilor lor la tradiţia gândirii occidentale.
Marii sofisti
Unii dintre principalii sofisti ai traditiei grecesti au fost:
- Protagoras din Abdera (c. 485 - c. 411 î.Hr.). Unul dintre principalii sofisti ai secolului al V-lea i.Hr. C., a fost un gânditor, călător și maestru al retoricii care a cutreierat Grecia percepând taxe mari pentru a preda folosirea corectă a cuvintelor (ortoepia). Era cunoscut lui Socrate și prieten al lui Pericle, iar împreună cu Gorgias era singurul sofist respectat de Platon și Aristotel.
- Gorgias din Leontinos (483 - 375 î.Hr.). Discipol al lui Empedocle și cunoscător al gândirii lui Zenon din Elea și Parmenide, Gorgias a fost un alt dintre marii sofiști greci, respectat ca filozof chiar și de detractorii săi. Unii îi atribuie rolul de părinte al oratoriei și întemeietor al epidemiei, iar el a murit cu mai bine de o sută de ani.
- Risipitor al lui Ceos (465 - 395 î.Hr.). Un sofist din prima generație și contemporan al lui Socrate, al cărui invataturile s-au concentrat asupra gramatică și retorică. Niciuna dintre lucrările sale nu a supraviețuit vremii, dar există numeroase referințe în lucrări ale altor autori, unele chiar cu fragmente citate. Se pare că printre interesele lui erau astronomie, cel limba, cel etică si religie.
- Hippias din Elis (c. 460 - c. 400 î.Hr.). Unul dintre sofiştii primelor generaţii şi geometrist proeminent, descoperitorul pătraticii, cu care a dat un răspuns la problemele centrale ale geometriei greceşti. De asemenea, i se atribuie o mare memorie și inventarea a numeroase reguli mnemonice.
- Thrasymachus din Calcedon (459 - 400 î.Hr.). Se cunosc puține lucruri despre viața acestui sofist, care apare în dialogurile platonice și în Republică lui Platon, mai ales în reflecţiile sale asupra rolului lui Justiţie. Dintre restul, se știe despre viața lui grație referințelor unei opere pierdute a comedianului Aristofan și în opera lui Clement Alexandria.
Socrate si sofistii
Este cunoscut antagonismul care a existat între filosofii sofiști și celebrul Socrate, primul dintre marii gânditori ai tradiției grecești (și profesor, printre mulți, al lui Platon). Această diferență s-a manifestat în diferite puncte de vedere și a fost pilonul discreditului care mai târziu va fi avut sofiștilor. Dintre aceste diferențe putem evidenția:
- Sofiștii au plătit pentru predarea cunoștințelor lor și accesul la „adevăr”, în timp ce Socrate credea că adevărul nu poate fi predat și a discutat cu orice atenian care era dispus.
- Sofiștii posedau cunoștințe enciclopedice și foloseau dezbaterea ca metodă de predare, în timp ce Socrate credea în dialog (mai ales mersul pe jos, de aceea a fost poreclit peripatetic), și întrebări și răspunsuri orientate ca metodă de predare.
- Pentru sofişti, sarcina principală a fost persuasiunea celuilalt, prin argumente logicieni sau trucuri concepute pentru a vă emoționa publicul; în timp ce Socrate era ferm hotărât să obțină adevărul, oricât de nepopular era acesta.
- În general, sofiştii au criticat tradiţie religios grec; în timp ce Socrate era devotat lege și se simțea strâns legat de Atena și de tradițiile ei.