Vă explicăm ce este paronomasia ca figură literară, originea ei, cum se face și diverse exemple. De asemenea, alte figuri literare.
Ce este paronomasia?
Paronomasia, paranomasia sau prosonomasia este a Figură literară tip fonic (adică funcționează cu sunet al cuvinte), și care constă în folosirea lui paronime pe rugăciune, adică a cuvintelor înzestrate cu sensuri diferite dar pronunții foarte asemănătoare. Este o resursă utilizată pe scară largă în scris poetică, în scopuri ludice și satirice, precum și în zicale și zicale populare.
Termenul de paronomazie provine din latină paronomază iar acesta din grecescul παρονομασία, întrucât este o resursă foarte veche, despre care au vorbit gramatici romani precum Diomede și Charisio (ambele din secolul al IV-lea), și înaintea lor Cicero însuși (106-43 î.Hr.). Deja în lumea modernă era comună printre conceptiștii secolului al XV-lea și în stil baroc Spaniol din secolul al XVII-lea, ca parte a jocurilor sale de cuvinte în scopuri burlesc.
Cum se face o paronomazie?
Paronomasia constă în jocul de sunete între cuvinte asemănătoare, care apar succesiv în propoziție, dând impresia că ceva se repetă. Astfel, este suficient să schimbi o vocală și/sau o consoană în același cuvânt pentru a obține un paronim, iar provocarea este să le folosești într-un mod care nu numai că are sens, dar are și ingeniozitate: să introducă un glumă sau o batjocură a celor spuse.
De exemplu, dacă luăm cuvântul „pas”, îi putem găsi paronimele „greutate” și „bine”, care, deși sună asemănător, au înțelesuri total diferite și construim o propoziție ca următoarea: „Pedro pentru un peso ia un pas rău și cade într-o fântână”, adică într-un mod voalat că Pedro suferă de un atașament excesiv față de bani.
Exemple de paronomazie
Iată câteva exemple de paronomazie ale autorilor literari:
- „În republica bună preotul se roagă, fermierul ară și domnul se luptă” (Fray Antonio de Guevara)
- „Puțin trece de la joc la foc / joc cred că arde” și „De la soț la amețeală ce merge?” (Tirso de Molina)
- „Mâna albă și frumoasă,/frumos și alb executor judecătoresc/libertate și pungă, / este zăpadă și ceață” (Góngora)
- „Ariciul iris, peri, bucle de râs” (Octavio Paz)
- „Este un zid, este un simplu zid, este mut, uite, moare” (Alejandra Pizarnik)
- „Un om pe umerii fricii” (Blas de Otero)
Alte figuri literare
Pe lângă paronomazie, există și alte figuri literare, cum ar fi:
- The sinestezie, care constă în amestecarea senzațiilor vizuale, auditive, tactile sau gustative descrise în text, similar cu metaforă.
- The hiperbaton, care constă în alterarea sintaxă propoziție obișnuită pentru a obține efecte expresive puternice sau pentru a obține a rima dorit.
- The asindeton, care constă în suprimarea sau omiterea link-uri care ar fi folosit în mod normal într-o enumerare, pentru a obține o anumită ritm prin pauze.
- The polisindeton, în rest cea precedentă, care introduce legături în toți termenii unei enumerări, chiar și acolo unde nu s-ar duce în mod obișnuit, pentru a realiza o repetare de un volum mai mare.
- The paralelism, care constă în repetarea aceleiași structuri sintactice în mai multe fraze sau propoziții, pentru a obține un efect ritmic și secvențial.