• Care este genul liric?
• Caracteristicile genului liric
• Originea genului liric
• Subgenuri ale genului liric
• Elemente ale genului liric
• Exemple de gen liric

Vă explicăm ce este genul liric, originea, elementele și alte caracteristici. De asemenea, exemple și subgenuri.

Genul liric transmite sentimente, perspective, senzații și reflecții.

Care este genul liric?

Genul liric sau liric este unul dintre cele mai vechi genuri literare, a cărui expresie obișnuită este poem, în numeroasele și foarte diferitele sale prezentări posibile.

Adică, lirica este numele tradițional pentru ceea ce numim în mod modern poezie, deși originile sale străvechi erau mai mult legate de cântat și muzică, decât compoziția literară contemporană, și a cuprins diferite tipuri de cântec pe care astăzi le considerăm un gen separat.

Vorbim de genul liric spre deosebire, în mod normal, de genul epic, adică de narațiune. Cu toate acestea, ambele sunt categorii literare antice.

Întrucât expresia istorică tradițională a oricărei opere literare a fost verset, mai ales înainte de inventarea lui scris (a servit ca mnemonic), termenul a fost folosit multă vreme poezie lirică a se referi la formele poeziei, în deosebire de termen poezie epică, la care se făcea aluzie Texte narative în versuri.

Diferența dintre unul și celălalt constă, ca și astăzi, în aceea că narativ spune o poveste, în timp ce poezia se concentrează pe transmiterea de sentimente, perspective, senzații și reflecții prin a limba metaforic sau poetic.

Caracteristicile genului liric

În general, genul liric se caracterizează prin următoarele:

• Exprima o realitate subiectiv ale poetului sau compozitorului, cum ar fi sentimentele, impresiile, reflecțiile lor etc., folosind limbajul original propriu, în care există multe dispozitive retorice, dupa cum metaforă.
• El folosește versul pentru a se exprima, atât de mult încât în ​​trecut lirica era studiată după metru, adică tipul de vers folosit după numărul său de silabe. În zilele noastre, în schimb, se preferă versul liber, fără metrici, și există și cel proză poem poetic și în proză.
• Înainte era însoțită de muzică, cum ar fi ceea ce înțelegem astăzi prin cântec sau cântec, în timp ce astăzi este rezervată lecturii tăcute sau declamației, în recitaluri și lecturi de poezie.
• Folosește un limbaj bogat în figuri literare și întorsături jucăușe, care pot fi chiar criptice, adică întunecate sau greu de înțeles.

Originea genului liric

Inițial, genul liric era însoțit de o liră, de unde și numele.

Genul liric s-a născut în Antichitate, ca formă comună de exprimare a culturilor vremii, însoțită de obicei de diferite instrumente muzicale.

De fapt, pare a fi cea mai veche formă de compoziție poetică, prezentă chiar și în textele sacre sau religioase, precum Cântări ale lui Moise si Psalmii lui David din Vechiul Testament, sau în poemele indiene antice, cum ar fi Rig-veda (secolul al XV-lea î.Hr.). Trebuie să înțelegem că aceste texte, deși astăzi nu sunt considerate poezie (în unele cazuri nici măcar literatură), ele sunt anterioare însăși ideii de poezie pe care o manipulăm astăzi.

Ca în multe altele art, marii cultisti si savanti ai lirismului din Occident au fost cei grecii antici, care o însoțea cu sunetul lirei (de unde îi vine numele) sau cu alte instrumente muzicale, și folosea pentru ea un anumit tip de versificare foarte specifică.

Filosoful Platon (c. 427-347 î.Hr.) a considerat lirica drept genul propriu „al recitalului poetului”, în timp ce discipolul său Aristotel (384-322 î.Hr.) s-a dedicat studiului formal al acesteia în Poetică (335 î.e.n.), înțelegându-l ca cuvânt cântat și acompaniat de muzică, fără nicio intenție de a mijloci narațiune în el.

Subgenuri ale genului liric

Lirica a avut numeroase subgenuri de-a lungul istoriei sale, dintre care multe sunt considerate dispărute astăzi. Printre cele mai cunoscute sunt:

• Odă. Compozitie poetica de ton inalt si cantata des, in care poetul exprima admiratia poetului pentru un aspect vital care ii surprinde reflectia, precum patria, iubirea etc.
• Elegie. Asemănătoare odei, dar lamentabilă ca caracter, elegia este o poezie sau un cântec de întristare în fața a ceva pierdut: un iubit, viața, tinerețea, iluzia, patria etc. Inscripția lor pe pietre funerare sau pe statui mortuare, legate de epigramă, era obișnuită.
• Epigramă. Poezie foarte scurtă în care se exprimă un gând festiv, satiric sau ironic, în mod asemănător unui aforism, de obicei gravat pe suprafața unui obiect de valoare sentimentală.
• Imn. Un tip de cântec liric în care se exprimă bucuria și sărbătoarea, mai ales în situații vesele sau istorice, precum victoria, întemeierea patriei sau gloria divină. Prin urmare, ele pot fi dedicate zeilor, patriei sau unui anumit erou.
• Baladă. Tipic pentru Evul Mediu iar secolul al XIV-lea, balada este o compoziție poetică care evocă o muzicalitate foarte marcată, fără a fi nevoie să fie acompaniată de instrumente. Pentru a face acest lucru, repetați un vers sau refren la sfârșitul fiecărui trei strofe, de parcă ar fi un cântec.
• Sonet. Una dintre cele mai populare forme poetice în timpul Renaştere, ale căror poezii pe o temă diversă au fost întotdeauna structurate după aceeași ordine: paisprezece versuri de artă majoră (hendecasilabe), organizate în patru strofe: două cvartete și două triplete. În acest fel, sonetul avea o introducere, dezvoltare și concluzie în abordarea lui asupra subiectului.

Elemente ale genului liric

Lucrările de gen liric constau de obicei din următoarele elemente:

• Poem. O poezie este o lucrare de lungime variabilă, scrisă în versuri, în care un vorbitor poetic exprimă o realitate subiectivă prin limbajul propriu. Astfel, o carte de poezie conține evident poezii.
• Verset. Fiecare dintre rândurile în care este scrisă o poezie și care poate avea o lungime variabilă și poate fi scrisă cu sau fără rima finală. Prin urmare, este opozabilă prozei (the text continuu).
• Strofă. O strofă este un set de versuri care constituie o unitate în cadrul poeziei și care trebuie citite împreună, în afară de restul textului. Sunt echivalente cu paragrafe de proză.
• Rima. Acesta este numele dat asemănării fonetice pe care două sau mai multe versuri o prezintă în silabele lor finale și care poate fi de două feluri: asonanță, când litera sa finală coincide și consoană, când întreaga silabă finală coincide.
• Metrici. Anterior, metrica era folosită ca formă de studiu a poeziei, măsurând numărul de silabe pe vers (și de versuri pe tip de poezie), pe baza unor criterii fixe și recurente.

Exemple de gen liric

Exemple posibile de compoziție lirică sunt următoarele:

• Bucolicum carmen de poetul italian Francesco Petrarca (1304-1375).
• Oda bucuriei de poetul german Friedrich Schiller (1759-1805), realizat pe muzică de Ludwig van Beethoven în 1793.
• Imnuri la noapte de poetul german Novalis (1772-1801).
• La început erat verbum al poetului și religios spaniol Sfântul Ioan al Crucii (1542-1591).