- Ce a fost Evul Mediu?
- Caracteristicile Evului Mediu
- Etapele Evului Mediu
- Literatura Evului Mediu
- Arta Evului Mediu
- Filosofia Evului Mediu
- Feudalismul Evului Mediu
- Biserica din Evul Mediu
Vă explicăm ce a fost Evul Mediu, etapele sale, arta, literatura și alte caracteristici. De asemenea, ce a fost feudalismul?
Ce a fost Evul Mediu?
Este cunoscut sub numele de Evul Mediu, Evul Mediu sau Medieval până în perioada de istorie a Occidentului care începe cu căderea Imperiului Roman de Apus în 476 și se termină cu descoperirea Americii în 1492 sau căderea Imperiului Bizantin în 1453, dată la care s-a încheiat și războiul de o sută de ani.
Durata sa de o mie de ani a fost caracterizată de o relativă stagnare a dezvoltării cultură iar al Științe, sub stăpânirea mentalității religioase a creștinismului, motiv pentru care odinioară a fost numit „Evul întunecat”.
Evul Mediu își trage numele de la tranzitul dintre In varsta si Epoca modernă. În această perioadă, societate a îmbrățișat o ordine feudală, în esență rurală sau țărănească, iar dogmatismul creștin a condus cultura.
Cu toate acestea, viața medievală era departe de a fi imobilă sau senină, mai degrabă a fost scena a numeroase deplasari umane, abundent războaie și noi forme politice, în principal în culturile de graniță cu cea europeană, ca arabă musulmană sau creștinismul răsăritean (Bizanțul).
Deosebit de importantă a fost ciocnirea dintre civilizațiile creștine și islamice, cu încercări reciproce de cucerire precum expansiunea musulmană din secolele VII până în secolele XV sau numeroasele cruciade creștine.
În sfârșit, trebuie menționat că Evul Mediu, ca perioadă istorică, nu poate fi aplicat pe deplin altor civilizații decât cea occidentală, precum China, India sau Japonia, înfloritoare în aceeași perioadă. Având în vedere că istoria lui Europa este istoria lumii, este un criteriu istoric părtinitor, eurocentric și discriminatoriu.
Caracteristicile Evului Mediu
Evul Mediu este vremea cavalerilor rătăciți, a regilor și regatelor catolice și a războaielor îndelungate rurale din motive de religie. Deși o mare parte din ea este prezentată romantic în ficțiunea contemporană, nu a existat niciodată magie, nicio altă specie decât cea umană (elfi, orci, spiriduși etc.) sau dragoni.
Cu toate acestea, aceste ființe supranaturale făceau parte din imaginarul actual la acea vreme, în care traditii Y convingeri local cu religia creştină dominantă. În general, credința a prevalat asupra rațiunii sau înțelegerii.
A fost o perioadă lungă de transformări profunde, dar lente. De exemplu, vechiul mod de producție sclav a fost înlocuit cu modul feudal de producție.
Diversitatea a ceea ce s-a întâmplat peste o mie de ani nu permite o lectură prea omogenă. Cu toate acestea, în Evul Mediu au abundat epidemiile masive, invaziile militare și superstițiile, deși în aceasta din urmă este posibil ca creștinismul să fi catalogat drept ignoranță sau superstiție orice vestigiu al religiilor păgâne anterioare.
Etapele Evului Mediu
Evul Mediu este de obicei împărțit în două etape:
- Evul mediu timpuriu sau înalt (secolele V-X). A început cu căderea Imperiului Roman. Creștinismul a fost consolidat în Europa și s-a răspândit în noi teritorii, în timp ce Ierusalimul a trecut în mâinile musulmane. S-a încheiat cu începutul corect al instituțiilor feudale, ascensiunea în Est a dinastiei macedonene și declinul Califatul Abbasid.
- Evul Mediu scăzut (secolele XI-XV). Etapa propriu-zis feudala a Evului Mediu, marcata de aparitia Mortii Negre care a luat milioane de vieti in Europa si i-a redus populatia la jumatate. În această etapă, burghezie devreme ca nou clasă socială, care a promovat schimbările necesare apariţiei capitalism și sfârșitul Evului Mediu.
Evul Mediu târziu cuprinde, la rândul său, două etape:- Evul Mediu plin. Se întinde din secolele al XI-lea până în secolele al XIII-lea, în care s-a născut oraș iar expulzarea islam din diverse zone ale Europei, precum Peninsula Iberică, Sicilia sau Orientul Mijlociu. Este considerat un moment de vârf al culturii medievale, perioada climatică optimă oferind căldură necesar să aibă ierni mai tolerabile și recolte mai abundente.
- Criza secolului al XIV-lea. Denumită și Criza seculară, acoperă ultimele două secole ale Evului Mediu și a fost martoră la destabilizarea societății medievale ca urmare a conflictelor de război prelungite, precum și la apariția unor viitoare valori moderne, precum criza scolastică. Aceasta este ultima parte a Evului Mediu.
Literatura Evului Mediu
Literatura medievală este binecunoscută, mai ales în ceea ce privește ciclurile cavalerești, care relatau aventurile războinicilor creștini într-o lume vastă, plină de magie și mistere. Ele erau în general povestite prin simboluri și metafore creștină sau religioasă.
Aceste cicluri, precum cel arthurian sau cel breton, au fost ulterior însoțite de bestiare, cărți adesea completate cu imagini în care erau contabilizate animalele cunoscute de om, multe dintre ele imaginare, și interpretate dintr-un morală Creştin.
Mai târziu, hagiografia și poezie religioase ca genuri principalele evenimente din Europa creștină, ale cărei manifestări culturale și științifice erau controlate de Biserică. Spre sfârșitul Evului Mediu, dragostea curtenească a devenit importantă ca protagonistă a poveștilor, mereu într-un imaginar bucolic, precum și cântecele epice și fabule.
Câteva titluri reprezentative ale tradiției medievale sunt: Amadís de Gaula (anonim, 1508), Beowulf (anonim, data necunoscuta), Canta al meu Cid (anonim, 1200) și cel Comedie divină (Dante Alighieri, 1304-1321) și Poveștile Canterbury (Geoffrey Chaucer, 1387-1400).
Arta Evului Mediu
Când mă gândesc la artă din Evul Mediu, trebuie să considerăm că ea a apărut într-un moment al istoriei în care noţiunea de artă ca scop în sine nu exista, nici măcar cea de Arte Frumoase, ci a artelor mecanice, legate de comert.
Astfel, arta medievală avea o funcție clară, care putea fi:
- Serviți ca jertfă lui Dumnezeu.
- Serviți ca un acompaniament pedagogic al riturilor și cunoștințelor creștine.
- Fii o afirmație a puterii politice (portrete ale regilor, nobililor etc.) sau religioasă (scene religioase).
În multe cazuri, arta medievală a fost influențată de alte culturi invadatoare sau limitrofe, precum arta bizantină, arta iberică mozarabă, printre altele. Lucrări grozave ale pictura, arhitectură Y muzică au fost compuse în această perioadă.
Filosofia Evului Mediu
The filozofie de-a lungul a mii de ani de durată, a încercat să găsească o sinteză între diferitele tradiții ale gând pe care l-a moștenit, precum creștinul, evreul, islamicul (prin contagiune) și cel din Antichitatea clasică.
Datorită predominanței creștine în cultura medievală, majoritatea autorilor fundamentali ai Antichității, precum Platon, Socrate sau Aristotel, au fost inaccesibili din cauza cenzurii și interzicerii influențelor „păgâne”. Paradoxal, multe dintre ele au venit prin traduceri musulmane, deoarece cultura arabă era mai deschisă influențelor din trecut.
Aceste traduceri au permis reintrarea lui Aristotel, care a fost un nume la care se face referire abundent după secolul al XII-lea, influențând opera unor autori precum Ramón Llull, Tomás de Aquino, Guillermo de Ockham și Juan Duns Scoto, în timp ce alți autori anteriori, precum Agustín de Hipona, Juan Escoto Erígena sau Anselmo de Canterbury erau de apartenență platoniciană.
Temele centrale ale filosofiei medievale au avut de-a face cu credința, rațiunea, natură Y existenţă divin, cel necazuri răul, liberul arbitru uman și alte chestiuni care se reflectau asupra modului în care s-au întrepătruns lumile divine și pământești. Ideile moderne ale ştiinţă, a cunoștințelor empirice și experiment nu existau ca atare în mentalitatea vremii.
Feudalismul Evului Mediu
Societatea feudală din Evul Mediu era fundamental rurală. În ea două mari clase sociale, care a constituit modul feudal de producție:
- aristocrația militară. Compus din proprietari de pământ care și-au administrat teritoriile social, politic și legal.
- Iobagii țărănimii sărăcite. Cei care au lucrat pământul în folosul Lord feudal, iar în al doilea rând, al lui, primind în schimb securitate și ordine.
Pe de altă parte, li s-a alăturat clerul, adică Biserica Catolică, care a încununat regii și a administrat autoritatea morală, spirituală și juridică a diferitelor regate creștine, în calitate de reprezentanți ai lege lui Dumnezeu pe Pământ.
Adesea aderarea la cler (intrarea în instituţiile acestuia) era singura cale de avansare socială a claselor sărace, împreună cu războiul, întrucât aderarea la nobilime sau la plebei era determinată încă de la naştere.
Feudalismul și-a găsit sfârșitul odată cu ascensiunea burgheziei. Era o nouă clasă socială care administra afacerile și mărfurile, apărând ca a poate sa politic şi economic desprins de nobilimea de origine.
În cele din urmă, acea nouă clasă de mijloc a condus Renaştere și Epoca Modernă. Prin revoluțiile burgheze, au stabilit capitalismul și Republica ca nou valorile a Occidentului.
Biserica din Evul Mediu
Una dintre cele mai cunoscute trăsături ale Evului Mediu a fost omniprezența Bisericii Catolice, ale cărei intervenții în politică au fost constante și fundamentale. Această epocă este adesea caracterizată prin ea guvernele teocratică, în care Biserica a încununat regi și i-a susținut ca emisari ai lui Dumnezeu pe pământ.
Biserica controla scrisoarea scrisă, cunoștințele oficiale și exercita funcții judiciare, întrucât legile cu care era guvernată societatea erau cele religioase, dincolo de cele impuse de feudalii în guvernele lor locale respective. Autoritățile ecleziastice puteau chiar să-i judece pe regi și nobili, deoarece legea lui Dumnezeu era mai presus de cea a oamenilor.
În acest sens, rolul Sfintei Inchiziții a Bisericii Catolice a fost infam. Reprezentanții lor au acționat ca emisari ai puterii bisericești care au pus sub semnul întrebării credința oamenilor acuzați de vrăjitorie, pacte demonice sau păgânism.
În aceste procese ar putea fi implicate orice persoană acuzată de inamicii lor, oameni de știință dedicați cercetării sau femei acuzate de vrăjitoare. Numai acuzația a servit ca Inchiziția să ia lucrurile în propriile mâini brutale și să supună oamenii torturii, umilinței și persecuției.