• Care este binele comun?
• Exemple de bine comun
• Bunul comun în filozofie
• Bunul comun în economie
• Bunul comun în drept

Vă explicăm ce este binele comun și cum îl înțeleg filozofia, dreptul și economia. De asemenea, câteva exemple de bine comun.

Bunul comun presupune prioritizarea grupului înaintea individului.

Care este binele comun?

În general, când vorbim despre binele comun sau bunăstarea comună, se face referire la ceea ce aduce beneficii tuturor cetăţenii de a comunitate, aplicat în mod specific condițiilor sociale, instituționale și socioeconomice ale acestuia.

Cu toate acestea, acest concept poate fi aplicat în multe domenii ale cunoașterii și vieții umane. Poate fi găsită în centrul a numeroase coduri etice, religioase sau filozofice, precum și a codurilor juridice cu care societăţilor ei se conduc singuri.

Așa-numitul bine comun poate fi studiat din perspective diferite, deoarece conține elemente foarte diferite. Poate fi asociat cu bogăția economică comună, cu interesul public al Stiinte Politice, sau cu traditii religios ca el Bonum comune a filozofiei creștine europene.

Chiar și așa, în toate semnificațiile sale, binele comun implică bunăstarea și beneficiul comunității deasupra dorințelor sau aspirațiilor individuale. În numele binelui comun, însă, mulți proceselor politicieni dezastruosi, sau nu putine excese au fost comise, paradoxal.

Exemple de bine comun

Este greu de dat exemple de bine comun, deoarece este un principiu filosofic. În schimb, putem enumera situațiile în care binele comun prevalează asupra intereselor individuale, cum ar fi:

• Organizarea zilelor de curățenie de cartier în cartier.
• Colectia de haine, alimente și provizii pentru populațiile victime ale dezastre naturale sau în condiţii de mizerie absolută.
• Încasarea de bani pentru realizarea lucrărilor comune într-o clădire sau într-o comunitate.
• Lupta împotriva schimbarea climei si reducerea emisiilor de gaze din efect de sera la atmosfera.

Bunul comun în filozofie

În filozofie În general, prin bine comun se înțelege ansamblul condițiilor vieții sociale care privesc bunăstarea tuturor, necesitând deci prudența fiecăruia și mai ales a celor care sunt înzestrați cu poate sa si autoritate.

Această percepție provine de la filozofii greci antici, precum Platon (c. 427 - c. 347 î.Hr.) și Aristotel (384-322 î.Hr.), iar prin tradiția scolastică a ajuns la Evul Mediu, unde a avut unul dintre cei mai înalți reprezentanți ai săi în Toma d'Aquino, care a afirmat în al său suma teologică că „... orice lege este rânduită spre binele comun”.

De acolo s-ar inspira doctrina socială a Bisericii Catolice, mai ales din emiterea enciclicii Rerum Novarum („Din lucrurile noi”), de Papa Leon al XIII-lea vineri, 15 mai 1891.

Aceasta ar fi prima enciclică deschis socială a acesteia instituţie, în care Papa a propus o organizare socio-economică adaptată vremurilor Revolutia industriala, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de „distributism”.

Bunul comun în economie

În economie, binele comun este înțeles și ca bunurile împărtășite de toți.

Din punct de vedere al terminologiei economice, două lucruri diferite pot fi înțelese ca fiind binele comun:

• Bunăstarea socioeconomică comună. Organizația care aduce cea mai mare sumă de beneficii unei anumite comunități. Acest concept, predominant în tradiția Economiei Politice, de exemplu, este și rezultatul liniei de gând pe care le-am detaliat anterior (aristotelian-tomist).
• Bunuri comune sau publice. Că sunt acelea care nu aparțin exclusiv unui individ, ci tuturor celor care alcătuiesc comunitatea, și a căror bucurie corespunde, așadar, întregii societăți care o întreține.

Bunul comun în drept

Se poate spune că scopul tuturor formelor de drept tinde întotdeauna spre binele comun, adică spre garantarea libertate, Securitate Y Justiţie persoanelor dintr-o anumită comunitate.

În aceasta, legea nu se îndepărtează prea mult de tradiția filozofică și religioasă care i-a dat naștere, întrucât ideea că scopul ultim al dreptului este binele comun s-a născut tocmai în curentul filosofic aristotelico-tomist (cum am văzut în secțiunea anterioară).

Astfel, de exemplu, a fost promulgat de armata, politicianul și gânditorul venezuelean Simón Bolívar (1783-1830), El Libertador: „Sunt drepturile omului: libertate, securitate, prosperitate și egalitate. The fericire În general, care este obiectul societății, ea constă în desfășurarea perfectă a acestor drepturi”.

Prin urmare, toate formele de interes public, de guvern și gestionarea apelurilor vită public („lucrurea” tuturor) ar trebui să aspire întotdeauna la binele comun legal, adică la Regula legii.