cronica jurnalistică

Texte

2022

Vă explicăm ce este o cronică jurnalistică, structura, tipurile și alte caracteristici ale acesteia. De asemenea, diferențe cu o știre.

În cronica jurnalistică, tot ceea ce este legat trebuie să fie real și obiectiv.

Ce este o cronică jurnalistică?

A cronică jurnalismul este o text narativ de genul jurnalistic, adică a naraţiune scris în scop documentar, pentru a aborda un aspect al realitate pe care jurnalistul le consideră de interes actual. În ea sunt relatate evenimente de altă natură, fie că au fost asistate de jurnalist sau au fost recompuse prin intermediul cercetare, și care poate acoperi o perioadă foarte lungă de timp: zile, săptămâni sau ani.

Lucrul interesant la cronică este că este o gen hibrid, care folosește tot felul de resurse pentru a-și spune povestea, chiar și cele care sunt de obicei literare, cum ar fi metaforă sau dispozitive stilistice.

Cu toate acestea, fiind un text non-ficțiune, tot ce este legat trebuie să fie real și obiectivCu alte cuvinte, imaginația și invenția nu-și au locul. În rest, cronicile jurnalistice sunt de obicei lungi și sunt adesea considerate la jumătatea distanței dintre reportaj si Știri.

Apariția cronicii în domeniul jurnalistic este considerată ceva tipic pentru Epoca contemporană, în ciuda faptului că există o istorie foarte îndepărtată și veche a cronicilor, cu care istoricii, exploratorii și aventurierii au dat mărturie despre lumea pe care au descoperit-o în urma lor.

De altfel, între secolele al IX-lea și al XV-lea cronica a fost „inventată” ca gen istoriografic, adică ca suport pentru istorie. Au existat exemple grozave în acest sens în descoperirea și colonizarea Americii de către europeni.

Caracteristicile cronicii jurnalistice

Jurnalistul poate să fi fost martor la evenimentele povestite în cronică.

În linii mari, cronica jurnalistică se caracterizează prin următoarele:

  • Este o narațiune jurnalistică care îmbină obiectivitatea reportajului cu mecanismele narative ale literatură. Cu toate acestea, ficțiunea nu-și are locul în ea.
  • Relatează evenimente reale și verificabile la care jurnalistul le-a putut fi martor sau pe care le-a recompus din mărturiile terților. Aceste evenimente pot fi foarte lungi în timp (zile, luni, ani etc.).
  • Nu ca alții texte jurnalistice, are ștampila autorului său, deci nu răspunde unui format prestabilit și standardizat. Structura sa este liberă și diversă.
  • Sunt de obicei texte lungi, care abordează o temă în profunzime, oferind cititorului o combinație de date informative și narațiune.

Structura cronicii jurnalistice

Spre deosebire de alte texte jurnalistice, structura cronicii este în întregime liberă. Ea nu răspunde la considerația tradițională a „piramidei inversate” și nici nu ar trebui să treacă neapărat de la general la specific. În aceste privințe, acţionează mai degrabă ca a text literar.

Tipuri de cronică jurnalistică

Cronicile evenimentelor pot aborda evenimente criminale, violente și catastrofale.

Cronica jurnalistică poate fi clasificată după conținutul ei, astfel:

  • Cronica evenimentelor. Numită și cronică neagră, tratează acte criminale și violente sau accidente și catastrofe, într-un mod mai mult sau mai puțin senzaționalist (în funcție de profilul știrilor).
  • Cronica sportivă. După cum sugerează și numele, se concentrează pe narațiunea evenimentelor sportive, încercând adesea să reproducă cu atenție cum s-au întâmplat lucrurile, pentru a oferi cititorului un sentiment despre cum a fost să fii acolo.
  • Cronica politică. Acesta abordează probleme de interes politic național, internațional sau regional, precum războaie, congrese internaționale, întâlniri diplomatice sau alegeri electorale.
  • Cronica societăţii. Concentrează-ți povestea pe evenimente sociale care pot fi de interes public, cum ar fi show-business, nunți regale sau evenimente naționale. Nu trebuie confundat cu jurnalismul social, care este interesat de problemele revendicării colective și a luptei de clasă.
  • Cronica de călătorie. Povestește o călătorie la care a participat jurnalistul sau recompune călătoriile unei persoane de interes.

Diferența dintre cronică și știre

Diferențele dintre cronică și știre au de-a face, în mod fundamental, cu caracterul hibrid al cronicii, care îi permite o cotă mai mare de libertăți expresive, și o înzestrează cu o „ștampilă de autor” de care știrile îi lipsește. Acesta din urmă nici măcar nu este de obicei semnat, deoarece constă într-un text obiectiv de care ziarul este responsabil.

Aceste diferențe pot fi rezumate astfel:

Știri Cronica Jurnalistică
Sunt în general texte scurte, scrise cu limba transparente si obiective. Sunt texte de lungă durată, scrise într-o limbă mai mult sau mai puțin literar.
Răspunde la structura piramidei inversate. Nu răspunde la nicio structură preconcepută.
Adresați-vă unui eveniment de interes actual, mergând de la cele mai specifice la cele mai generale. Se adresează unei serii de evenimente de interes public, dar printr-o privire aparte.
De obicei nu este semnat. Poartă semnătura și stilul autorului său.

Cum se face o cronică jurnalistică?

Parafrazându-l pe Roque Rivas Zambrano, redactorul ziarului Timpul din Ecuador și student al cronicii, pentru a scrie unul dintre aceste texte este indicat să te ghidezi după următoarea serie de pași:

  • Alegeți bine un subiect, care să-l invite pe cronicar să fie suficient de curios și de pasionat pentru a construi o piesă care să capteze interesul cititorului. În acest sens, nu există teme mai bune decât altele.
  • Să iei în considerare subiectul, adică să alegi o axă fundamentală sau o idee fundamentală din care să fie abordată tema aleasă, având în vedere care dintre marginile ei vrei să explorezi și care nu.
  • Selectează surse, care conform renumitului jurnalist polonez Ryszard Kapuscinski (1932-2007) trebuie să fie de trei tipuri: oameni, documente și lumea reală în sine.
  • Alegeți modul de abordare a cronicii, ceea ce înseamnă că trebuie să alegem între un text mai descriptiv (informația), unul mai narativ (povestea) și încă unul. opinie (cel argumente). În mod ideal, putem avea elemente din toate cele trei abordări, dar, de obicei, una predomină întotdeauna asupra celorlalte.
  • Lucrând cu stilul, cu acesta autorul se referă la scrierea cu un limbaj simplu, dar bogat, clar, concis, precis, dar interesant. Adică scrieți textul în așa fel încât să nu fie o simplă relatare a faptelor, dar să nu fie nici o odă poetică.
  • Luați împrumuturi literare, adică aplicați metode, mecanisme și proceduri din literatură și alte formate, cum ar fi dialoguri, punctele de vedere, portretele globale, metaforele, cele descrieri, etc.
!-- GDPR -->