Vă explicăm ce este o similitudine în limbaj, relația sa cu metafora și câteva exemple. De asemenea, alte figuri literare.
Ce este o comparație?
O comparație sau comparaţie este o Figură de stil care constă în evidenţierea asemănării sau asemănării dintre un referent şi altul, pentru a atribui primelor caracteristici ale celui de-al doilea. Noțiunea de similitudine vine de la numele său "similitudine”.
Comparația, spre deosebire de alte figuri de stil, cum ar fi metaforă, este prezent într-un nexus comparativ: „ca”, „care”, „ce”, „asemănător cu”, și așa mai departe.
Simpatia a existat din cele mai vechi timpuri și a fost una dintre principalele figuri retorice folosite în literatură epopee a Antichitate. Propriul filozof grec Aristotel (384-322 î.Hr.) a atribuit un „efect de strălucire”, în special „similarului epic” creat de Homer, în care a comparat o acțiune compusă cu alta.
Similul are sarcina de a evidenția estetic ceea ce s-a spus, prin efectul produs de comparație. Similul poate fi considerat și ca o alegorie formulată, adică ca o formă extinsă de reprezentare simbolică.
De fapt, în domeniul retorică, se numește comparații cu raționamente care sunt ținute în analogie sau asemănarea dintre subiecţi. Folosirea lui în limbajul de zi cu zi este, de asemenea, comună.
Exemple similare
Câteva exemple de comparații sunt următoarele (legătura este cu caractere cursive):
- Miguel este înalt Ce o scară.
- China este o țară atât de mare Ce A continent.
- Aveam cei mai negri ochi acea noaptea în sine.
- Supa era fierbinte care fier topit.
- Prietena mea are dinți asemănătoare laperle.
- Am ajuns la un foarte asemănătoare la o barca.
Simil și metaforă
Diferența dintre comparație și metaforă este, în mod tradițional, că comparațiile folosesc legături comparative, metaforele nu. Deci acestea din urmă pot fi considerate o formă de comparație mai directă sau mai succintă, motiv pentru care Aristotel le-a preferat în analizele sale retorice.
Cu toate acestea, în literatura contemporană există de obicei puțin accent pe această diferență, iar comparațiile sunt folosite cu mai multă spontaneitate și simplitate.
Poezii cu asemănări
În continuare, transcriem câteva fragmente din poezii a unor autori cunoscuți, în care se apreciază utilizarea similitudinii:
Din poezia „Los columpios” de Fabio Morábito:
Leagănele nu sunt Știri,
sunt simple ca a os
sau ca un orizont.
Din poezia „Ecteniile pământului mort” de Alfonsina Storni:
Va veni o zi în care rasa umană
Se va fi uscat ca o plantă zadarnică,
Și vechiul soare în spațiu să fie
Cărbune inutil din ceaiul stins.
Din poezia „Cântec de toamnă primăvara” de Rubén Darío:
Arăta ca zorii curați;
ea zâmbea ca o floare.
Era părul ei întunecat
făcut din noapte și durere.
Din poezia „Dumnezeu vrea” de Gabriela Mistral:
Vezi ce hoț să o sărute
a pământului în intestine;
că, când ridici fața,
imi gasesti fata cu lacrimi.
Alte figuri literare
Alte figuri literare cunoscute sunt:
- Metafora. Similar cu comparația, dar lipsită de legături, este foarte comună în poezie și cântecul. Astfel, constă în compararea directă a doi termeni, atribuindu-i unuia proprietăți ale celuilalt. De exemplu: „El a fixat asupra mea cărbunii aprinși ai ochilor lui”.
- Umanizarea. Ceea ce poate fi înțeles ca o formă de metaforă, constă în atribuirea unor caracteristici umane unui obiect neînsuflețit sau unui animal, pentru a evidenția starea sau acțiunea acestuia. De exemplu: „Vântul șopti când îi trecea prin păr”.
- Aliteraţie. Figură retorică constând în repetarea anumitor sunete sau cadențe în cadrul frazei în sine. De exemplu: „Cu aripa aleve a evantaiului ușor”.
- Hiperbolă. Sau exagerarea, o formă de metaforă care atribuie unui termen elemente exagerate, lărgând astfel sensul până la extrem, pentru a clarifica ceea ce se caută. De exemplu: „Mor de sete”.