• Ce este un plebiscit?
• Pentru ce este un plebiscit?
• Exemple de plebiscite
• Diferențele dintre plebiscit și referendum

Vă explicăm ce este un plebiscit, originea lui, pentru ce este și diverse exemple din istorie. De asemenea, diferențe cu un referendum.

Plebiscitele sunt folosite pentru a consulta populația pe probleme de mare importanță.

Ce este un plebiscit?

Un plebiscit este un eveniment politic de consultare populară, în care o problemă anume este supusă deciziei majorității printr-un act public de vot. Este un mecanism frecvent de participare politică în guverne democratice (și ocazional în cele nedemocratice), al căror scop este de a oferi oamenilor posibilitatea de a-și exprima opinia asupra unei chestiuni de importanță colectivă.

Originea acestui cuvânt se întoarce la termenul latin plebiscitum, care ar putea fi tradus prin „decret aprobat de plebe”. Pentru a înțelege ce înseamnă asta, trebuie să ne amintim că în Roma secolului al VIII-lea î.Hr. C. cetățenii liberi au fost împărțiți în două categorii: patricieni, care se bucurau de drepturi depline de participare politică, și plebei (plebeii) străinii deposedați de drepturi politice.

Aceștia din urmă au fost numiți așa pentru că formau „masa” sau „majoritatea” (plebea, în latină), și numai spre secolul al V-lea î.Hr. C. a început să aibă drepturi politice mai mari în conduita Condiție Roman, prin propriile sale adunări politice (the concilia plebis sau consilii plebee), ale căror decrete au ajuns să aibă puterea de lege și au devenit cunoscute ca plebiscite (plebiscitum), pentru a le deosebi de legile patriciene (leges).

Dar din secolul al III-lea î.Hr. C. s-a realizat la Roma egalitatea juridică între plebei și patricieni, transformând astfel conceptul de plebiscit. Acesta din urmă a fost salvat de către democraţie modern cu noul său sens de „consultare”, practic sinonim cu cel de referendum.

Pentru ce este un plebiscit?

În democrația modernă, plebiscitele fac parte din mecanismele de consultare a poporului, în care suveranitate de stat. Adică, acestea sunt modalități de consultare a părerii majorității cu privire la un eveniment cu caracter public care, având în vedere importanța sa, semnificația sau oricare ar fi natura lui, merită să fie decis de majoritatea și nu doar de reprezentanții politici ai cel puterile publice.

Plebiscitele nu sunt însă întotdeauna definitive sau obligatorii, ci de multe ori sunt pur și simplu consultative: puterile publice caută opinia oamenilor asupra unei chestiuni pentru a se orienta și a ști încotro să-și îndrepte pașii, fără ca votul popular să reprezinte o decizie definitivă luată, ci un ghid emis de majoritate.

Astfel, ce lucruri pot sau nu pot fi supuse unui plebiscit, în ce fel și în ce condiții, va depinde întotdeauna de cadrul legal local sau național, adică de ceea ce legile și Constituția stabilesc.

Exemple de plebiscite

Plebiscitul din Uruguay din 1980 a fost primul pas către democrație.

Câteva plebiscite celebre din istorie au fost următoarele:

• Plebiscitul de Independență a Chile din 1817. Acesta a fost primul plebiscit al istorie America Latină, care a avut loc la 15 noiembrie a acelui an și a supus voinței populare ratificarea (sau nu) independenței chiliei, apărat de comandantul Bernardo O'Higgins (1778-1842). Rezultatele au fost favorabile independenței Spaniei și aceasta în decembrie a fost proclamată oficial.
• Plebiscitele din Schleswig din 1920. Acesta este numele dat două consultări populare care, urmând cele stabilite de Tratatul De La Versailles care a încheiat Primul Razboi Mondial (1914-1918), a consultat oamenii cu privire la stabilirea frontierei dintre Germania și Danemarca. Numele său provine de la faptul că la consultare au fost implicați locuitorii fostului Ducat de Schleswig.
• Plebiscitul Constituțional din Uruguay din 1980. La 30 noiembrie a acelui an, a fost supusă votului majorității o reformă constituțională care să permită dictatură perpetuarea civic-militară la putere. Cu toate acestea, 57,20% dintre alegători au preferat varianta „nu”, punând astfel bazele viitoarei tranziții la democrație, cu alegerile libere din 1984.
• Plebiscitul Național al Chile din 5 octombrie 1988. Petrecut în timpul teribilului mandat al generalului Augusto Pinochet (1915-2006), care a condus țara cu o mână de fier din 1974, a fost evenimentul care a marcat sfârșitul dictaturii, când 54,71 % dintre chilieni au votat „nu” pentru continuarea guvernului militar pentru o nouă perioadă de opt ani.

Diferențele dintre plebiscit și referendum

Ambii termeni se referă la mecanisme de consultare democratică, adică de consultare a majorității oamenilor pentru a se exprima asupra unei chestiuni sensibile, între care nu există o diferențiere clară și explicită. De fapt, tendința în creștere este de a le folosi interschimbabil, ca sinonime.

Cu toate acestea, în unele legi şi organe juridice, se consideră că referendumurile sunt consultări mai formale, şi că prin urmare se pot referi la chestiuni constituţionale şi legislative, de mare importanţă şi ierarhie, stabilindu-se astfel decizii formale luate de majoritate. În schimb, plebiscitele ar ajunge să fie consultări informale, pe probleme teritoriale sau comunitare.

Această diferență, trebuie repetată, este relativă și va depinde întotdeauna de cadrul legal luat în considerare.