imparţialitate

Vă explicăm ce este imparțialitatea, diverse exemple și care este principiul imparțialității în Stat. De asemenea, ce este părtinirea.

Fiecare putere de decizie poartă cu ea responsabilitatea de a o exercita în mod imparțial.

Ce este corectitudinea?

Imparțialitatea este capacitatea unui persoană sau unul instituţie a judeca sau ia o decizie obiectiv, adică luând în considerare doar factorii strict implicați și fără a ține cont de propria subiectivitate sau de interesele lor. Astfel, o decizie imparțială se înțelege a fi o decizie obiectivă, lipsită vicii Y prejudecăți.

Imparțialitatea este considerată a valoare în anumite contexte, mai ales în cel judiciar, din moment ce noţiunea de Justiţie este foarte strâns legat de acesta. După cum spune proverbul, nu poți „fii judecător și parte”, adică nu poți aspira la dreptate și în același timp să fii parțial, adică să ai interese proprii în materie să decidă.

Astfel, aspirăm la imparțialitate atunci când ne confruntăm cu realitate clar și transparent, fără motive ascunse. Nu doar judecătorii, ci și arbitrii sportivi, inspectorii rutieri, polițiștii și toți cei care, în societate, exercițiul a poate sa, deoarece aceasta implică responsabilitate, tocmai, să-l folosească imparțial, adică niciodată în folosul egoist și personal.

Parțial și imparțial

Termenul opus pentru imparțialitate este parțialitate, în aceeași măsură în care imparțial este opus parțial, așa cum prefix în- (transformat in Sunt prin reguli de ortografie) indică.

Acești termeni provin din latină partialis ("Asta are de-a face cu o parte") și sunt legate de alin Y te desparti („Partid”, „porțiune” sau „facțiune”) în același sens ca termenii partid (politic) sau partizan. În acest sens, imparțialul este ceea ce nu se înclină nicăieri, iar parțialul este atitudinea care aduce beneficii unei anumite poziții.

Exemple de corectitudine

Următoarele cazuri sunt exemple de imparțialitate:

  • Un detectiv care descoperă că o rudă de-a lui este implicată în cazul pe care îl investighează și, totuși, își continuă munca, fără ca legătura sa personală să împiedice ancheta.
  • Un judecător care trebuie să judece o persoană care urăște, dar care este nevinovată și ale cărei sentimente nu-l determină să încerce oricum să-l condamne.
  • Un arbitru european de fotbal care rămâne cât se poate de obiectiv într-un meci dintre Germania și Brazilia, în ciuda preferințelor sale fiind cu echipa europeană.

Principiul imparțialității

Principiul imparțialității este cunoscut drept porunca care guvernează funcția publică și care este prevăzut în Constituția multor țări, conform căreia oricine căruia îi este Condiție acordați o cotă de putere, trebuie să o exercitați pentru beneficiu comun și nu pentru ai lui, așa că este obligat să ia o poziție imparțială.

De altfel, în cazul invers, în care sarcinile publice sau administrative ale a oficial sunt realizate în așa fel încât să beneficieze numai lui, sau care să pună îmbogățirea lui înaintea bunăstării celor naţiune, sunt considerate cazuri de corupţie, delapidare sau alte forme administrative penale, adică se pedepsesc în orice caz cu lege.

!-- GDPR -->