• Ce este recunoștința?
• Recunoștință și datorie morală
• Viziunea religioasă a recunoștinței
• Beneficiile recunoștinței
• Expresii despre recunoștință

Vă explicăm ce este recunoștința, beneficiile și diferențele ei cu datoria morală. De asemenea, cum este privit de diferite religii.

Recunoștința poate fi îndreptată către ceva concret, cum ar fi o persoană sau ceva abstract.

Ce este recunoștința?

Recunoștința este un sentiment o emoţie în care altul este recunoscut pentru un beneficiu care a fost primit, este primit sau urmează să fie primit. Poate fi simțit față de ceva concret (cineva) sau abstract (de exemplu, viaţă).

În același timp, poate fi înțeleasă ca o atitudine generală de recunoștință în viață, adică o dispoziție de a se considera norocos pentru ceea ce s-a trăit și primit, în loc să se concentreze asupra dorințelor și frustrărilor nesatisfăcute.

Recunoștința este obiectul de studiu al psihologie, dar a ocupat interesul gândirii filozofice în ceea ce priveşte etică si morală, și în special a fost prezent în doctrină dintre cele mai variate religii, datând din cele mai vechi timpuri. În ultima vreme, au existat chiar eforturi pentru a înțelege efectele comportamentale practice ale recunoștinței, cum ar fi schimbarea pe care aceasta o introduce în recunoștință. relatii personale, de exemplu.

Recunoștință și datorie morală

Este important să distingem recunoștința de datoria morală, adică sentimentul că ești dedicat cuiva pentru ceva ce a fost primit sau că „datori o favoare” altcuiva. În acest ultim caz, este mai mult despre rambursarea unui ajutor primit, „rambursarea lui” sau achitarea unei datorii, impresii care de obicei nu sunt asociate deloc cu recunoștința.

De fapt, recunoștința vine, de obicei, din gratuitatea ajutorului, din generozitatea celuilalt, în timp ce sentimentul de datorie poate chiar împiedica pe cineva să accepte un anumit ajutor, doar prin faptul că nu se simte obligat să-l ramburseze ulterior. Recunoștința îmbunătățește de obicei relația dintre dăruitor și primitor.

Viziunea religioasă a recunoștinței

Recunoștința este un element prezent în marile religii monoteişti, în care rugăciunea și cântecul au sarcina nu numai de a cere ajutorul sau ocrotirea lui Dumnezeu, ci și de a-i mulțumi pentru viață și pentru tot ceea ce a primit. Aceasta îi plasează pe credincioși într-o relație de recunoștință cu divinul, care poate fi înțeleasă în moduri diferite în funcție de fiecare religie:

• Conform lui iudaismul, recunoștința trebuie să fie o parte esențială a vieții credinciosului, deoarece toate lucrurile vin de la Dumnezeu și majoritatea rugăciunilor mari (cum ar fi Shema Israel) constau în formule explicite de recunoștință față de un zeu atotputernic și sever. Un evreu ortodox, pe tot parcursul zilei, îi va oferi lui Dumnezeu mai mult de o sută de mulțumiri pe zi prin scurte binecuvântări numite berakhots.
• Conform lui creştinism, recunoștința ar trebui să fie „atitudinea creștină de bază”, după spusele lui Martin Luther (1483-1546), mai ales că Dumnezeul creștin este generos și iubitor, care îngrijește fiecare persoană în mod personal și individual. Deci recunoștința creștină nu este îndreptată numai către Dumnezeu, ci se încearcă să fie reprodusă în conduce viața de zi cu zi a credincioșilor, prin acțiunile și faptele lor.
• Conform lui islam, musulmanii trebuie să fie continuu și constant recunoscători în viața lor, deoarece - conform învățăturii Coranului - numai atunci vor fi răsplătiți cu mari plăceri (Capitolul 14). Divernele tradiționale musulmane îi pun pe cei recunoscători în fruntea celor chemați de Dumnezeu în paradis, iar pilonul practicii islamice, apelul în cinci rânduri la rugăciune de-a lungul zilei, se bazează pe a-i arăta lui Dumnezeu recunoștința adepților săi.

Beneficiile recunoștinței

Exprimarea recunoștinței vă ajută să aveți o atitudine mai pozitivă și să vă îmbunătățiți calitatea vieții.

S-au spus multe în ultima vreme despre impactul pozitiv al recunoștinței în viața noastră, fie el din punct de vedere spiritual și emoțional, cât și unul neurologic sau fiziologic. Au fost puse în practică diverse experiențe științifice pentru a determina dacă există într-adevăr o relație între prevalența acestui sentiment și calitatea vieții, și conform diferitelor surse, rezultatele ar putea fi promițătoare.

Printre beneficiile care sunt atribuite practicii recunoștinței (adică să-și asume o atitudine recunoscătoare în viață), se numără:

• Niveluri mai înalte de fericire viața de zi cu zi, o relație mai bună cu ceilalți și o dispoziție a vieții mai amabilă și mai puțin pesimistă.
• Marje mai mari de creștere personală, de rezistenta și creșterea în fața circumstanțelor, precum și acceptarea mai ușoară a sinelui și o mai bună dispoziție la schimbare.
• Dispoziție mai bună pentru odihnă și somn și, prin urmare, mai puțină uzură fizică și mentală a corpului.
• Niveluri mai scăzute de stres și o mai bună gestionare a emoțiilor, care afectează ratele mai bune ale tensiunii arteriale.
• O atitudine mai pozitivă față de provocările vieții, care contribuie la a personalitate suferinţă mai flexibilă şi mai puţin existenţială.

Expresii despre recunoștință

Câteva citate celebre despre recunoștință sunt:

• „Întotdeauna răsplătiți cu generozitate binefăcătorii voștri și, din prudență, stați departe de cei răi care insinuează să facă un lucru greșit” – Esop (cca. 600-cca. 564 î.Hr.), fabulist grec antic.
• „Mulțumiri se mai numesc / cele trei surori frumoase, / că una dă, alta primește, alta mulțumire” – Bartolomé Cairasco de Figueroa (1538-1610), poet și dramaturg canar.
• „Recunoștința este cea mai frumoasă floare care izvorăște din suflet” – Henry Ward Beecher (1813-1887), duhovnic american.
• „Recunoștința este amintirea inimii” – Joseph Wood Krutch (1893-1970), scriitor și naturalist american.
• „Voi, cei care primiți, nu vă asumați povara recunoștinței dacă nu vreți să puneți jug asupra voastră și asupra celui care vă dă” – Khalil Gibran (1883-1931), pictor și poet libanez.
• „Adesea luăm de la sine înțeles lucrurile care merită cel mai mult recunoștința noastră” - Cynthia Ozick (1928-), romancier și eseist evreu-american.
• „Ceea ce separă privilegiul de drept este recunoştinţa” – Brené Brown (1965-), autor american.