Vă explicăm ce este cenzura, ce tipuri există și relația acesteia cu libertatea de exprimare. De asemenea, ce este autocenzura.
Ce este cenzura?
Cenzura constă în eliminarea sau modificarea unui material artistic sau de comunicare (cum ar fi a text, un film sau o imagine) atunci când este considerată de autorități ca fiind contrară moravurilor, ofensatoare, vătămătoare sau incomodă. Cei care exercită cenzură sunt cunoscuți ca cenzorii.
Acest mecanism de reprimare sau control al expresiei poate fi exercitat din motive ideologice, politice sau morale, si se realizeaza anterior difuzarii sau publicarii materialului, pentru a filtra ceea ce este pus la dispozitia publicului.
Deşi cenzura este tipică şi frecventă în regimurile autoritare sau dictaturi, în care autoritate politica controlează ceea ce se poate sau nu poate fi spus, astfel încât nimic nu amenință puterea stabilită, tot în democrații Liberalii există întotdeauna o marjă minimă de cenzură menită să controleze. De exemplu, este obișnuit ca buletinele de știri și filmele difuzate la televizor uneori potrivite pentru toate publicurile să cenzureze nuditatea frontală, reprezentările grafice ale actului sexual și actele violente care pot ofensa susceptibilitatea publicului.
Cuvântul (și în mare măsură practica) „cenzură” provine din Roma Antică și funcția publică de cenzura, un magistrat însărcinat cu pregătirea recensământului (recensământ) a populației: acolo s-a stabilit cine și câți cetățeni erau, cât dețin și cât contribuie la Statul Roman.Acest cenzor, însă, i-ar putea scoate de pe listă pe cei care au comis crime grave, infracțiuni de înaltă trădare sau fapte contrare decenței publice, care au dus la pierderea cetățeniei romane.
tipuri de cenzură
Există diferite tipuri de cenzură, în funcție de criteriile luate în considerare:
(a) După modul în care se exercită cenzura:
- Cenzură directă. Apare atunci când material care contrazice reguli este interzis sau modificat de autoritati, adica atunci cand cenzura se exercita direct asupra obiectului sau asupra mass-media. De exemplu, într-o dictatură este obișnuit să interziceți oricare piesa de opinie pentru a fi critic guvern, numindu-l subversiv sau conspirativ.
- Cenzură indirectă. Apare atunci când represaliile autorității nu se exercită direct asupra textului interzis, autorului sau difuzorilor acestuia, ci acționează discret sau indirect, adică împiedicând colateral difuzarea materialului. De exemplu, într-o dictatură, guvernul poate restricționa accesul la ziarul unui ziar de opoziție sau poate împiedica un canal de televiziune să-și reînnoiască permisele sau să acționeze în orice alt mod care îi permite să-și cenzureze oponenții, fără a acționa frontal. .
(b) După gradul de intervenție în materialul cenzurat:
- Cenzură totală. Apare atunci când materialul cenzurat este total interzis, limitând complet dezvăluirea sau expunerea lui către public. De exemplu, așa se întâmpla în Evul Mediu cu cărțile interzise de Biserica Catolică, care erau adunate și destinate să ardă într-un rug public.
- Cenzură parțială. Apare atunci când materialul cenzurat este intervenit de către autorități pentru a ascunde un segment sau o porțiune, fără a interzice expunerea publică sau dezvăluirea restului lucrării.De exemplu, așa se întâmplă cu videoclipurile cu conținut grafic sau șocant din știri, în care anumite detalii sunt estompate sau estompate pentru a proteja sensibilitatea audienței.
(c) După ceea ce motivează cenzura:
- cenzura morala Apare atunci când motivele cenzurării materialului sunt ale morală, adică atunci când materialul prezintă elemente contrare a ceea ce moralitatea publică consideră potrivit sau demn. De exemplu, nuditatea frontală completă este adesea cenzurată în publicațiile destinate publicului larg.
- Cenzură politică. Apare atunci când motivele cenzurării materialului sunt politice sau partizane, adică atunci când fracțiunile care controlează puterea politică (ale guvernului) nu doresc sau nu sunt interesate ca anumite informații să fie cunoscute. Acest tip de cenzură este tipic regimurilor nedemocratice, așa cum sa întâmplat cu arderea cărților comuniste în nazism Limba germana.
- cenzura religioasa Apare atunci când motivele cenzurării materialului sunt religioase sau dogmatice, adică atunci când materialul prezintă elemente care contrazic dogmă oficial sau sunt lipsiți de respect față de credința predominantă. Acest tip de cenzură este tipic regimurilor religioase fundamentaliste și dictaturilor ultraconservatoare, așa cum este cazul guvernelor islamiste radicale, în care orice reprezentare grafică a profetului Mahomed este interzisă.
- Cenzură militară. Apare atunci când motivele cenzurării materialului au de-a face cu protecția secretelor de stat sau a unor informații considerate prea periculoase din punct de vedere strategic sau al apărării naționale pentru a circula deschis în rândul publicului. De exemplu, fișierele clasificate ale Biroului Central de Informații (CIA) din Statele Unite.
- Cenzură corporativă. Apare atunci când motivele cenzurării materialului au de-a face cu apărarea secretelor corporative sau industriale.De multe ori acest tip de cenzură se exercită neoficial, prin influența pe care o are o corporație asupra unui mediu de comunicare sau de difuzare. De exemplu, încercarea unor companii farmaceutice de a ascunde efectele secundare ale produselor lor vândute în masă.
autocenzura
Autocenzura constă în acea cenzură pe care un individ o exercită asupra sa, înainte de a fi exercitată în mod formal de către un cenzor. Apare atunci când mass-media, creatorii și artiștii, jurnaliștii și alte eventuale entități care sunt cenzurate de o autoritate deosebit de strictă sau în mod deschis dictatorială, încetează să riște să fie cenzurate de teama consecințelor pe care le poate aduce acest lucru și preferă să ascundă informații sensibile sau că acestea te-ar putea pune în necazuri.
Acest tip de cenzură este o consecință comună atunci când cenzura a fost suferită în mod repetat sau traumatic și este considerată un fenomen contrar libertății de exprimare. În alte domenii însă, precum cel personal, se poate vorbi de „autocenzură” în sens figurat, pentru a ne referi la reținere sau prudență atunci când vorbim, pentru a nu spune ceva ce mai târziu am putea regreta.
Cenzura și libertatea de exprimare
Deși cenzura poate avea utilizări democratice ca parte a protecției minorilor sau pentru a proteja interesele militare ale statului, cenzura este în general descurajată în societățile democratice și liberale. Este interpretată ca un avans asupra libertății de exprimare a oamenilor, întrucât, cu scuza apărării intereselor statului sau protejării moralei publice, se poate exercita tăcere selectivă sau persecuție politică.
De-a lungul istoriei, mulți artiști au suferit cenzura lucrărilor lor, pentru că moralitatea vremii nu le tolera expresiile artistice și nici nu considera opera lor periculoasă.
Autori precum marchizul de Sade (1740-1814) și Oscar Wilde (1854-1900), de exemplu, și-au văzut adesea lucrările cenzurate sau interzise și ei înșiși pedepsiți cu azilul de nebuni sau închisoarea. Același lucru s-a întâmplat și cu autorul indian Salman Rushdie (1947-), care în 1988 a fost persecutat și cenzurat de autoritățile musulmane din diferite țări, în care al patrulea său roman (intitulat versurile satanice) a fost interzis și ars public.