• Ce este gunoiul?
• Clasificarea gunoiului
• Problema de mediu a deșeurilor
• Tratarea gunoiului
• Gunoi spațial
• Regula celor „Trei R”

Vă explicăm ce este gunoiul, cum este clasificat și tratamentul lui. De asemenea, impactul său asupra mediului și ceea ce este resturile spațiale.

Aproximativ 2.100 de milioane de tone de deșeuri sunt produse în lume astăzi pe an.

Ce este gunoiul?

Cu cuvântul gunoi (din latină versatilitate, de la verb verrer, adică „mătură” sau „curat”) numim în mod obișnuit toate deșeurile inutile, adică spre deosebire de deșeuri, acestea nu pot fi refolosite sau reciclate.

În general, aceste materiale sunt produsul diferitelor activități de generație și consum de ființă umană, și tind să se acumuleze în diferite locuri de colectare (cunoscute sub numele de gropi de gunoi, gropi de gunoi sau gropi de gunoi sanitare), ca o modalitate de a le împiedica să circule în mediu inconjurator. Aceasta din urmă este însă o soluție ineficientă, iar acumularea de gunoi este a problemă de mediu demnă de o atenție urgentă.

Gunoiul contine in mod normal materiale de diverse feluri, unele biodegradabile si altele mai mici impact asupra mediului, dar și altele permanente și capabile să modifice drastic echilibrul chimic și fizic al ecosistemelor. În plus, gunoiul provoacă apariția unor boli la oameni.

La nivel global, se estimează că anual sunt produse aproximativ 2.100 de milioane de tone de deșeuri, suficiente pentru a umple aproximativ 800.000 de piscine olimpice, iar doar 16% din această cantitate este tratată sau reciclată în vreun fel.

Clasificarea gunoiului

Gunoiul, așa cum am spus anterior, poate consta din deșeuri de origine diferită și de natură diferită. Conform acestui criteriu, o clasificare care face distincția între:

• Deşeuri organic. Cei care făceau parte dintr-o Ființă la un moment dat și, prin urmare, sunt biodegradabile în mod natural, atunci când sunt în contact cu oxigenul și forțele mediului. Exemple în acest sens sunt ramurile și frunzele uscate, cojile de fructe sau resturile de mâncare.
• Deşeuri anorganic. Cele care nu au originea într-o ființă vie, ci în diferite procese chimice sau artificiale ale industrii uman. Ele nu tind să se degradeze cu ușurință și multora le ia mii de ani pentru a se reduce la particule mici și, chiar și atunci, ele încă prezintă un risc pentru ființele vii. Exemple în acest sens sunt materiale plastice, țesături sintetice, sticlă și piese de mașini.
• Deșeuri mixte. Acela care combină ingrediente de diverse feluri, organice și anorganice, combinând de exemplu deșeurile alimentare cu ambalajele din plastic. Acest tip de gunoi este cel mai puțin gestionabil, deoarece necesită un proces de separare prealabil pentru a putea aloca deșeurile organice către compost, iar deșeurile anorganice pentru reciclare sau alte tratamente.
• Reziduuri periculoase. Ceea ce, de origine biologică sau nu, conține substante capabil de reacții chimice infecție toxică sau care se răspândește și, prin urmare, prezintă un risc grav pentru Sănătate umană și animală. Aceste materiale trebuie tratate cu proceduri speciale și sunt exemple în acest sens: seringi folosite, fluide sau organe umane, Acizi și baze corozivi, elemente radioactive etc.
• Deșeuri reciclabile. Ceea ce poate reveni la circuitul productiv ca materii primeși servesc din nou la fabricarea articolelor de larg consum. Aceste materiale sunt primele care sunt separate de restul pentru a fi redirecționate către industria de reciclare, precum hârtie, carton, sticlă, aluminiu sau lemn.

Problema de mediu a deșeurilor

Prezența gunoiului în mediul înconjurător provoacă diferite forme de inconveniente, deoarece este vorba despre substanțe și compuși care în mod normal nu fac parte din ecosistem și care contribuie la dezechilibrarea proceselor biochimice și fizice care îi sunt proprii.

Astfel, cel poluarea mărilor, soluri și chiar din aer (datorită microparticulelor solide care rămân în suspensie) favorizează apariția unor reacții chimice nebănuite și adesea imprevizibile, ale căror consecințe pot fi:

• Reacții combustibile, corozive sau toxice care consumă materie organică sau fac mediul incompatibil cu viața.
• Particule anorganice (microplastice) care sunt ingerate de ființele vii și, fiind indigerabile, ajung să se adăpostească în țesuturile lor, contaminând chiar și alimentele pe care le consumă oamenii.
• Cantități mari de material solid mic încețoșează apele și aerul, pătrund în corpul ființelor vii atunci când respiră și provocând boli.
• Acumulări de deșeuri solide nebiodegradabile care sărăcesc calitatea ecosistemelor și care în multe ocazii sunt ingerate de animale care le confundă cu hrană, provocând moartea lor și dezechilibrarea lanțului trofic.
• Deșeurile biologice periculoase pot declanșa epidemii.

Tratarea gunoiului

Deșeurile periculoase necesită un tratament specializat și controlat.

Răspunsul la problema de mediu a gunoiului se întâmplă, în orice moment, prin întreprinderea diferitelor mecanisme de tratare care ne permit să recuperăm deșeurile utilizabile și să le neutralizăm pe cele potențial periculoase, sau a căror prezență declanșează reacții chimice adverse.

Majoritatea acestor tratamente se bazează pe separarea deșeurilor: filtrare și decantarea apelor uzateDe exemplu, permite extragerea solidelor mari, respectiv mici, astfel incat apele care revin in mediu sa fie cat mai curate.

Același lucru se întâmplă și cu separarea deșeurilor fizice înainte și după ajungerea la groapa de gunoi, în vederea recuperării materialelor reciclabile și reutilizabile, reducând semnificativ cantitatea de gunoi care urmează să o dea mediului înconjurător.

Alte forme de tratare pot fi mai specializate, precum tratarea deșeurilor periculoase sau a materialelor radioactive, care necesită ambalaje speciale și sunt adesea destinate locurilor de depozitare îndepărtate, în condiții controlate, astfel încât componentele lor să nu circule liber în ecosistem.

Problema acestei dinamici este că necesită o cantitate bună de resurse și este minim profitabilă, mai ales în ceea ce privește un model de viață consumerist și iresponsabil. De aceea multe inițiative de tratament sunt finanțate de fundații, ONG-uri și actori de stat.

Gunoi spațial

Călătoriile în spațiu au lăsat o grămadă de gunoi în jurul planetei noastre.

Interiorul planetei noastre nu este singurul loc în care ființele umane au lăsat urmele noastre de deșeuri. Călătoria în spațiu, începută de la mijlocul secolului al XX-lea, a dus la construirea unei veritabile acumulări de resturi spațiale, care se găsesc în straturile exterioare ale atmosfera terestru, peren orbită Ce sateliți foarte mic, se deplasează cu o viteză foarte mare.

Șuruburile, piulițele, bucățile de metal și alte materiale solide formează astfel o grămadă de resturi siderale și reprezintă un pericol pentru călătoriile în spațiu, deoarece pot afecta aeronavele și astronauții, provocând accidente grave care, la rândul lor, lasă mai mult gunoi în interior. orbită.

Regula celor „Trei R”

Cunoscută ca „regula celor 3 R” sau „Cei trei r de ecologie”, este o metodologie de tratare a deșeurilor care are ca scop reducerea cantității de gunoi pe care o aruncăm în mediu. Pentru aceasta, propune trei principii de acțiune, care sunt:

• Reduce. În măsura în care reducem consumul de materiale care generează deșeuri, logic, vor fi mai puține deșeuri. Acest lucru se aplică în special materialelor plastice de unică folosință, precum ambalajele de unică folosință, ambalajele sau tacâmurile, care odată folosite (sau uneori nici măcar atât) sunt aruncate. Însă propunerea nu este doar de a consuma cât mai puțin din aceste materiale care otrăvește mediul, ci și de a reduce consumul de Energie, sau ceea ce este la fel, consumă energie în mod responsabil, cu un criteriu meritat al penuriei, întrucât producerea acesteia are un cost ecologic foarte mare care nu poate fi măsurat întotdeauna în unități monetare. Consumerismul nestăpânit este, fără îndoială, cel mai responsabil pentru poluare a planetei care există și este primul obicei pe care trebuie, colectiv, să-l abandonăm.
• Reutilizați.Tot pentru a reduce cantitatea de resturi și deșeuri, reutilizarea este esențială în măsura în care ne permite să profităm de un obiect pentru o a doua viață utilă. Cu alte cuvinte, este vorba de a valorifica la maximum obiectele pe care le consumăm, și de a nu presupune că putem cumpăra oricând unul nou, deoarece cel vechi se va risipi inevitabil. Aceasta trece prin imprimarea pe ambele fețe ale foilor de hârtie, umplerea sticlelor și așa mai departe.
• Reciclează. În cele din urmă, separarea deșeurilor pentru a da naștere industriei de reciclare este a treia atitudine responsabilă de consum. Nu este același, nici nu trebuie să aibă aceeași destinație, o pungă cu deșeuri biodegradabile și lichide, ca alta cu carton, sticlă, conserve sau hârtie reutilizabile, care servesc drept materie primă pentru industria umană în sine. În acest fel, deșeurile au o a doua (și uneori chiar a treia) șansă să ne servească și să nu ajungă imediat în mediu. La fel se poate face si cu deseurile organice, sub forma de compost sau compost pentru plante.