Vă explicăm ce este aroganța, relația ei cu mândria, egoismul și atitudinile pe care le provoacă. De asemenea, exemple de zi cu zi.
Ce este aroganța?
Aroganța este atitudine a cuiva care se consideră mai bun decât este cu adevărat sau care îi consideră pe ceilalți sub el însuși. Aroganța este un concept foarte apropiat de narcisism, aroganță și egocentrism, fără să însemne de fapt exact același lucru. Aroganța este văzută în mod tradițional ca sinonim de vanitate și ca opusul modestie.
În tradiţie din valorile religios moștenit din creștinism, vanitate (adică auto-infatuarea) este unul dintre păcatele de moarte, deoarece împinge ființă umană să creadă că nu are nevoie de Dumnezeu și că este suficient cu el însuși. Din acest motiv, în Occident aroganța este privită ca un defect al personalitate.
Pe de altă parte, în unele cazuri psihologie înţelege aroganţa ca pe un mecanism de compensare pentru ego-ul, din cauza unei percepții de sine umflate sau excesiv de crescute. Adică, persoana arogantă încearcă în mod constant să-și demonstreze că se ridică la înălțimea așteptărilor sale scandaloase, putând în acest proces să-i privească cu dispreț sau chiar să-i rănească pe ceilalți.
Atitudinile de aroganță sunt considerate aroganță, îngâmfare, aroganță și lăudăroșie. O persoană arogantă este, așadar, acela care nu este dispus să ia în considerare opiniile altora, crezându-se a fi un expert în toate problemele și care, fără să le cunoască, tinde să le privească cu dispreț.
Exemple de aroganță
Atitudini precum următoarele pot fi așteptate de la o persoană arogantă, care servesc drept exemplu:
- Tratează-i cu dispreț pe cei care nu sunt prezenți. Oamenii aroganți tolerează prost succesul celorlalți, deoarece îl interpretează ca pe o confruntare, ca că au „pierdut o bătălie” sau au pierdut ceva de propria lor valoare. În esență, este vorba de nesiguranță. Și de obicei o exprimă atunci când alții nu sunt prezenți pentru a se apăra.
- Lăudați-vă cu propriile voastre și nu ascultați de ceilalți. Este o atitudine tipic arogantă să crezi că a propriei persoane este unică și irepetabilă și că, prin urmare, nu s-a întâmplat nimănui altcuiva, nimeni nu o înțelege sau nimeni nu poate să-și dea cu adevărat o părere despre ea, ceea ce deseori plasează oamenii aroganți într-o poziție. de îndelung răbdare superioritate: „E mai complicat decât atât, dar nu contează, știu că nu e ușor de înțeles”.
- Sunt patrona sau patrona. Când o persoană arogantă este forțată să recunoască ceva altuia, de obicei o va face în așa fel încât lauda în sine să includă o recunoaștere tacită sau explicită a inferiorității celuilalt. Acest lucru transformă, de exemplu, o felicitare într-o declarație de dizabilitate: „Mă bucur că ai reușit să o faci, acele lucruri sunt întotdeauna dificile când începi”.
Aroganță și mândrie
Un om mândru nu-și dă niciodată brațul să se răsucească.
Deși aroganța și mândria tind să meargă împreună, nu sunt neapărat termeni sinonimi. După cum am văzut deja, aroganții sunt cei care se consideră mai buni decât alții și care tind să-și supraevalueze pe ai lor. Pe de altă parte, arogant este cineva care nu-și dă niciodată brațul să se răsucească, adică mândria este o formă excesivă de mândrie.
Privite astfel, au de-a face cu diferite păcate capitale, conform tradiției creștine: infatuarea de sine și sentimentul de superioritate, deși linia care le desparte tinde să fie subțire.
Un om mândru este cel care nu s-ar „coboara” niciodată pentru a cere iertare, sau pentru a cere ajutor, sau la orice atitudine pe care o consideră nedemnă sau sub nivelul său. Pe de altă parte, o persoană arogantă poate foarte bine să-și înghită mândria și să o facă, deși cel mai comun este că aroganții sunt aroganți și invers.