Vă explicăm ce sunt actele și faptele juridice, ce le diferențiază, caracteristicile lor, cum sunt clasificate și exemple.
Ce sunt actele și faptele juridice și ce le diferențiază?
În limbajul lui Dreapta, vorbim adesea de fapte juridice și acte juridice, două concepte care desemnează diferiți referenți în ordinea jurisprudenţă, iar asta ar trebui definit separat.
În primul rând, un fapt juridic este orice eveniment, fenomen sau acțiune de origine naturală sau umană, pe care legiuitorii competenti îl consideră că generează efecte sau consecințe juridice, precum crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații.
Cu alte cuvinte, un fapt juridic este orice lucru care poate avea loc și poate avea consecințe juridice, conform a ceea ce este tipizat în unele lege, regulă, obicei sau ordonanță.
Prin urmare, faptele juridice sunt de o natură extrem de variată și sunt clasificate în funcție de originea lor naturală și umană, în funcție de faptul că sunt sau nu consecința conduitei umane. Actele juridice sunt un tip de fapt juridic, după cum vom vedea în curând. Exemple de fapte juridice sunt: moartea, nașterea unui individ, o declarație de război, un dezastru natural, o catastrofă de sănătate.
La rândul lor, actele juridice sunt și fapte juridice, dar întotdeauna voluntare, care au scopul de a produce consecințe juridice în conformitate cu Legea, fie că sunt de a crea, modifica sau stinge drepturi și obligații.
Prin urmare, ele sunt întotdeauna rodul Voi și necesită prezența a trei elemente de bază: unul sau mai mulți subiecți care își exprimă voința, un obiect sau scop al actului juridic și un raport juridic care le leagă.
In multe legi, actele juridice sunt clasificate după diverse criterii, precum:
- După tipul lor de acțiune, ele pot fi clasificate în pozitive și negative. Primele constau în efectuarea sau efectuarea unui act (executarea unui loc de muncă, de exemplu), în timp ce cele din urmă impun omiterea sau abținerea acestuia (neapropierea unei persoane care a formulat o măsură asigurătorie, de exemplu).
- În funcție de numărul de părți implicate, acestea pot fi clasificate în unilaterale și bilaterale. În prima intervine voința unei singure părți (cum ar fi testamentele, de exemplu), în timp ce în cea din urmă este necesar acordul a două sau mai multe părți (ca în contractele de cumpărare-vânzare, de exemplu).
- În funcție de relația lor cu legea, ele pot fi clasificate ca formale și non-formale. Primele impun respectarea legii, conform formalitatilor acesteia (cum ar fi a Contract de muncă, de exemplu), în timp ce acestea din urmă nu necesită nicio solemnitate pentru a fi valabile (cum ar fi un acord verbal între părți, de exemplu).
- În funcție de repartizarea obligației, acestea pot fi clasificate drept gratuite și oneroase. În prima, obligația revine unei singure părți sau persoane fizice, după un principiu de liberalitate (cum este în cazul unei donații, de exemplu), în timp ce în cea din urmă obligațiile sunt reciproce și ambii subiecți sunt obligați în același timp. (ca și în cazul unui contract de închiriere, de exemplu).
Diferența dintre fapte și acte juridice
Diferența fundamentală dintre faptele juridice și actele juridice, conform majorității legilor, ține de originea evenimentului care provoacă consecințele juridice.
Dacă evenimentul respectiv este natural sau social, fără ca voința uneia dintre părți să intervină direct, se consideră fapt juridic. Dimpotrivă, într-un act juridic intervine voința expresă a părților care urmăresc o anumită consecință juridică.
De exemplu: un copil la naștere dobândește o anumită serie de drepturi, care sunt acordate de lege și de sistemul juridic, fără ca acesta să fie nevoit să le solicite în mod expres (întrucât, printre altele, nu poate să o facă încă), precum dreptul de a avea o naționalitate. Nașterea lui este, așadar, un fapt legal.
Dar dacă aceeași persoană dorește ulterior să contracteze o nouă naționalitate și să renunțe la cea pe care a obținut-o la naștere, ne vom afla în schimb în prezența unui act juridic, întrucât în acest caz voința expresă a individului mijlocește cu privire la o consecință juridică. pe care doreşte să obţină. : stingerea naţionalităţii lor şi dobândirea altuia.