relații juridice

Lege

2022

Vă explicăm ce sunt relațiile juridice, elementele, tipurile și alte caracteristici ale acestora. În plus, raportul juridic fiscal.

Relațiile juridice sunt rezultatul unor acorduri legale, cum ar fi contractele.

Ce sunt raporturile juridice?

Relațiile juridice se numesc legătura juridică dintre doi sau mai mulți subiecte juridice, conform căreia este posibil ca unul dintre ele să solicite celuilalt să respecte anumiți termeni conveniți sau prestabiliți în Lege. De asemenea, poate fi văzută drept corelația juridică a relații sociale, adică reglementarea legală care le controlează și le dă existență juridică.

Părțile implicate într-un raport juridic sunt în general legate dintr-o poziție activă sau din poate sa, și o funcție pasivă sau de datorie, întrucât legea stabilește existența îndatoririlor și drepturilor, întotdeauna într-un cadru de reglementare comun societate întreg. Respectivele obligații pot fi și reciproce, ca în cazul unei vânzări și cumpărări.

Din acest motiv, raporturile juridice sunt rezultatul unor surse obligatorii, adică contracte sau acorduri similare în fața legii care sunt capabile să promoveze o condiție obligatorie, deși o face crima, de exemplu.

Caracteristicile raporturilor juridice

Principala caracteristică a raporturilor juridice este că acestea au loc între subiecte, niciodată între subiecte și obiecte (cum este cazul relațiilor de facto).

Sunt chiar cei care le consideră doar o altă denumire pentru asumarea normativă a legii în sine, adică pentru legea însăși, care obligă subiecții de drept să-și îndeplinească îndatoririle, protejându-și în același timp drepturile. Din punctul de vedere al proprietarului sau subiectului, acum se numesc raporturi juridice drepturi subiective, și pot fi deci de două tipuri: politice și civili.

Pe de altă parte, raporturile juridice pot fi de două feluri: publice sau private, în funcție de scopul lor, la fel ca și drept privat de lege publica.

Elemente ale raporturilor juridice

Relațiile juridice funcționează pe baza a patru elemente de bază sau fundamentale, care sunt:

  • Creditorul sau subiectul activ. Cine are dreptul de a cere îndeplinirea unei obligații, fie ele de plată, fie de altă natură.
  • Debitorul sau contribuabilul. Cine este persoana obligată prin lege să respecte un acord prealabil sau să acționeze într-un anumit mod.
  • Obiectul de performanță. Ce este o acțiune reglementată legal, cum ar fi a da ceva în posesie, a da ceva în proprietate, a face sau a nu face etc.
  • Legătura legală sau legătura de atribuire. Același consacrat în Lege și care permite creditorului să ceară de la debitor îndeplinirea unei anumite acțiuni.

Tipuri de raporturi juridice

Relațiile juridico-reale presupun, de exemplu, respectarea proprietății private.

După conținutul său, se face în general o distincție între patru tipuri de raporturi juridice:

  • Relații obligatorii. Cele în care privați de obligația de a respecta drepturile altor subiecți, cum ar fi returnarea unui împrumut către bancă.
  • Relații juridico-reale. Cele care indică dreptul proprietarului de a dispune de a lui proprietate în orice mod considerați potrivit, cum ar fi dreptul de a vinde sau de a închiria.
  • Relații familiale. Cele care urmăresc să garanteze drepturile instituției familiale, cum ar fi dreptul la hrănire.
  • Relații ereditare sau succesorale. Cele care privesc succesorii unei persoane decedate, precum îndeplinirea testamentelor.

Raport juridic și legătură juridică

Diferența fundamentală dintre un raport juridic și o legătură juridică constă în multe cazuri în tradiţie de interpretare juridică care se preferă. În unele cazuri, raportul juridic este stabilit ca ceea ce leagă creditorul și debitorul, din care provine drept roman ca Justinian sau considerat:

“Obligatio est iuris vinculum, quo necessitate adstringimur alicuius solvendae rei secundum nostrae civilitatis iura”(“ Obligația este a legătură dreptul, prin care suntem constrânși cu nevoia de a plăti ceva conform legilor noastre oraș”).

Pe de altă parte, alți autori preferă să gândească legătura juridică ca un element independent al subiecților, plasați la același nivel. După cum se va vedea, este o distincție destul de semantică.

Raport juridic fiscal

Acest tip de raport juridic se înțelege ca fiind cel care există între trezorerie, care acționează ca subiect activ, și acei subiecți impozabili ai societății care, prin lege, sunt desemnați ca contribuabili, și care permite primului să ceară tribut de la aceștia, sau adica plata de taxe corespunzător.

În acest sens, este un raport juridic care a apărut între Condiție şi contribuabilii, în baza normelor care reglementează participarea fiscală a cetăţenii, impunând obligații pozitive și negative, precum și drepturi.

!-- GDPR -->