perfenazina

Cu ingredientul activ perfenazina este un neuroleptic puternic. Este utilizat pentru tratarea delirurilor, halucinațiilor și psihozelor.

Ce este perfenazina?

Perfenazina face parte din grupul de medicamente fenotiazinice. Ingredientul activ a fost dezvoltat în anii '50. A venit pe piață în 1957 și a fost vândut în Germania sub formă de monopreparare sub denumirea comercială Decentan®.

În zilele noastre, perfenazina este utilizată mai rar, deoarece neurolepticele mai moderne sunt acum disponibile.

Efect farmacologic

Perfenazina își dezvoltă efectul în principal în psihoze. În cele mai multe cazuri, acestea sunt cauzate de tulburări metabolice în creier. Se crede că aceste tulburări sunt responsabile pentru o excitabilitate crescută în diferite zone ale creierului. Aceste centre active provoacă, de exemplu, neliniște, temeri și amăgire. Dopamina neurotransmițător joacă un rol important în acest sens.

Perfenazina este atribuită neurolepticelor care au un efect depresiv asupra sistemului nervos uman. Este una dintre fenotiazine care au efectul neurolepticelor clasice. În acest fel, substanța medicamentoasă influențează interacțiunea dintre diferitele celule nervoase și interconexiunile lor. Perfenazina acționează ca un antagonist al dopaminei, ale cărei site-uri de legare sunt blocate de aceasta.

Perfenazina nu numai că este puternică, ci și funcționează rapid. Efectul său de inhibare a dopaminei amortizează simptomele cauzate de psihoză, precum și nervozitate și neliniște. Experimentele pe animale au arătat că perfenazina are efecte mai puternice decât clorpromazina. Modul de acțiune neuroleptic poate fi comparat cu haloperidolul.

Dacă perfenazina este utilizată în doze mai mari, substanțele mesageriale adrenalină și histamină, care influențează sistemul nervos autonom, sunt de asemenea inhibate. În acest fel, tulburările de mișcare pot fi reduse, care se numără printre simptomele psihozei schizofrenice.

În plus, neurolepticul afectează substanța mesager acetilcolină. Acest neurotransmițător este important pentru mișcarea mușchilor. Efectul perfenazinei poate reduce răsucirea musculară care apare în timpul atacurilor psihotice.

Datorită influenței asupra acetilcolinei, este stimulată și activitatea intestinului și a fluxului de salivă. Din acest motiv, medicamentul este considerat de asemenea eficient împotriva grețurilor și vărsăturilor.

Biodisponibilitatea perfenazinei este de 40 la sută, în timp ce timpul de înjumătățire plasmatică este cuprins între 8 și 12 ore. Metabolizarea neurolepticului are loc prin ficat.

Aplicație și utilizare medicală

Perfenazina este utilizată mai ales în tratamentul tulburărilor psihotice precum psihoza acută. Neurolepticul are un efect calmant asupra schimbărilor puternice de dispoziție care apar în contextul maniei, halucinațiilor și amăgirilor. Acestea se produc în cea mai mare parte printr-un val psihotic.

Perfenazina servește, de asemenea, pentru a ameliora răsucirea musculară pronunțată în timpul unui atac acut de schizofrenie. Schizofrenia este una dintre cele mai frecvente forme de psihoză. Deoarece neurolepticul are și proprietăți calmante, poate fi administrat și împotriva nervozității.

Perfenazina este de asemenea folosită pentru greață și vărsături, pentru care se administrează ca alternativă. Aceasta înseamnă că alte mijloace în acest scop nu au fost anterior eficiente.

Medicamentul este administrat prin administrarea de tablete sau picături. De asemenea, poate fi administrat sub formă de soluție injectabilă într-o fiolă. Doza recomandată de perfenazină este de 4 până la 8 miligrame, administrate de până la trei ori pe zi. Agentul este de asemenea potrivit pentru terapia de lungă durată, care crește totuși riscul dischineziei tardive.

Vă puteți găsi medicamentul aici

Riscuri și reacții adverse

Utilizarea perfenazinei poate provoca reacții adverse nedorite. Cele mai frecvente reacții adverse includ somnolență, insomnie, somnolență, oboseală, amețeli, neliniște, dischinezie (mișcări involuntare ale capului), sacadarea limbii, tulburări de mișcare, rigiditate a mușchilor, mișcări involuntare la nivelul feței, tremurări și stil de viață sedentar.

Alte reacții adverse comune sunt tulburările ortostatice ale reglării circulatorii, aritmii cardiace, creșterea bătăilor inimii, tensiunii arteriale scăzute, creșterea nivelului de prolactină în sânge, tensiunea la sâni, tulburări menstruale și fluxul de lapte, astmul bronșic, impotența și tulburările orgasmice.

La unii pacienți, un sindrom neuroleptic malign se instalează în timpul terapiei cu perfenazină, care poate presupune proporții care pot pune viața în pericol. Se observă rigiditatea musculară, palpitațiile, colapsul circulator, febra, hipertensiunea arterială și conștiința tulbure. Chiar și căderea în comă este posibilă. La începutul tratamentului, pot apărea spasme musculare în brațe, gât, gură și față, care, la rândul lor, afectează expresiile faciale.

Dacă pacientul este hipersensibil la perfenazină sau la alte fenotiazine, medicamentul nu trebuie utilizat. Același lucru se aplică după intoxicații acute cu alcool, pastile de somn sau medicamente pentru durere.

Medicul trebuie să cântărească cu atenție tratamentul cu perfenazină dacă pacientul are o disfuncție hepatică pronunțată, leziuni cardiace preexistente, boli ale sângelui și măduvei osoase, cancer de sân, o tumoră la nivelul glandei pituitare, tulburări circulatorii ortostatice, astm, dificultăți respiratorii persistente, depresie sau constricții la stomac Traiectul intestinal suferă. Același lucru este valabil și pentru prezența convulsiilor, cum ar fi epilepsia. Dacă există o tiroidă hiperactivă, medicul trebuie să monitorizeze cu atenție pacientul.

Dacă se ia în considerare perfenazina în timpul sarcinii, este important ca medicul să cântărească beneficiile și pericolele tratamentului. Experimentele pe animale au arătat pagube copilului atunci când folosesc ingredientul activ, astfel încât agentul nu trebuie luat decât în ​​cazuri excepționale. Deoarece perfenazina trece și în laptele matern și are un efect nociv asupra copilului, alăptarea trebuie evitată în timpul terapiei.