Medicină paliativă se ocupă cu tratamentul medical al bolilor care nu mai sunt vindecabile și limitează durata de viață. Nu este vorba despre prelungirea vieții, ci despre îmbunătățirea calității vieții pacientului. Toate tratamentele sunt efectuate cu acordul persoanei în cauză.
Ce este medicamentul paliativ?
Dezvoltarea medicinei paliative a fost răspunsul necesar la creșterea tabuismului morții în timpurile moderne ca urmare a individualizării, secularizării societății și slăbirii familiei. În 1967, medicul englez Cicely Saunders a fondat St. Christopher's Hospice la Londra.
Cu mult înainte de aceasta, ea a subliniat în mod repetat nemulțumirile din îngrijirea persoanelor grave bolnave și muribunde în spitale. Au fost luate doar măsuri pentru prelungirea vieții, dar acestea nu au îmbunătățit în niciun fel calitatea vieții pacienților. În concepția ei, ea a urmărit scopul de a permite pacienților bolnavi terminali care nu mai au nicio perspectivă de vindecare să trăiască demn și, pe cât posibil, fără simptome până la sfârșitul vieții.
În Germania, dezvoltarea medicamentului paliativ a început în anii '80, odată cu înființarea primelor spitale. Cu toate acestea, abia în anii 90, medicina paliativă a început să se dezvolte rapid. Scopul tratamentului paliativ este de a asigura calitatea vieții printr-o îngrijire medicală completă, de asistență medicală sau psihosocială pentru persoanele afectate și rudele lor.
Tratamente și terapii
În medicina paliativă, sunt tratați pacienții cu boli incurabile, cum ar fi cancerul avansat, boli cardiovasculare severe, boli progresive ale organelor interne, SIDA și, de asemenea, boli neurologice fatale (cum ar fi ALS). Tumorile maligne reprezintă cea mai mare proporție în spitale și secții de îngrijire paliativă.
Medicina paliativă necesită diferiți specialiști să lucreze împreună în echipă. Pe de o parte, trebuie asigurată asistența medicală și, pe de altă parte, asistența medicală și psihosocială a pacienților. Asistența medicală include controlul simptomelor și ameliorarea simptomelor prin metode de tratament care nu pun eforturi suplimentare persoanei afectate. Principalele simptome care sunt tratate în medicamentul paliativ includ durerea, slăbiciunea, oboseala sau dificultățile de respirație.
Durerea este de obicei ameliorată prin tratamentul medicamentos. Medicamente de nivel 1, cum ar fi metamizolul, sunt utilizate pentru dureri ușoare. O intensitate ridicată a durerii necesită adesea și utilizarea unor opiacee slabe sau chiar puternice ale nivelurilor 2 și 3. În cazul lipsei respirației și greaței, există terapii similare gradate în aplicarea medicamentului. În situații speciale de criză, măsuri precum ventilația invazivă sau operațiile paliative sunt, de asemenea, posibile în cadrul posibilităților și în ceea ce privește șansele de reușită pentru o îmbunătățire temporară a simptomelor. Ar trebui să se analizeze întotdeauna dacă tratamentul este necesar sau chiar stresant în plus pentru pacient.
Scopul terapiei este întotdeauna orientat către ameliorarea simptomelor. Fizioterapia sau măsurile fizice pot adesea ameliora simptomele. Celălalt pilon al medicamentului paliativ se bazează pe asistența medicală și îngrijirea psihosocială a pacientului. Această parte a terapiei devine din ce în ce mai importantă pe măsură ce boala progresează. Combinația dintre tratamentul simptomelor și îngrijirea psihologică contribuie la o calitate înaltă a vieții chiar și în etapele finale ale vieții. De asemenea, este important să includeți rudele apropiate în conceptul de tratament general. În ultima fază a vieții, acesta este un sentiment liniștitor atât pentru pacient, cât și pentru rude.
Vă puteți găsi medicamentul aici
➔ Medicamente împotriva tulburărilor de memorie și uităriiMetode de diagnostic și examinare
În medicina paliativă, principiul se aplică utilizării a cât mai puține tehnologii. Trebuie evitate procedurile de diagnosticare stresante. Principala boală a pacientului este binecunoscută. În domeniul medical al medicamentului paliativ, este vorba în principal de controlul simptomelor. Adesea, este nerezonabil ca pacientul să efectueze cercetări privind cauza simptomelor apărute recent.
Cel mai adesea este debutul unei noi etape a bolii, fiind afectate organe suplimentare. Multitudinea de simptome de eșec trebuie tratată astfel încât pacientul să câștige calitatea vieții. Trebuie efectuate teste mai puțin stresante, cum ar fi teste de laborator pentru sânge, secreție, scaun sau urină. Modificările numărului de sânge sau ale celorlalte probe biologice pot oferi indicații ale modificărilor suplimentare care pot fi controlate în contextul medicamentului paliativ fără terapii stresante.
Infecțiile pot fi adesea suprimate din nou prin tratament cu medicamente. În cazul dezechilibrelor în echilibrul mineralelor, poate fi utilă o compoziție alimentară diferită sau adăugarea de minerale suplimentare. În cazuri excepționale, în cazul unei crize de sănătate, o procedură imagistică poate fi de ajutor pentru a detecta modificări bruște, cum ar fi obstrucția intestinală, obstrucția urinară sau altele și pentru a iniția un tratament de urgență imediat. Atenția principală este însă pe sprijinul medical și psiho-social pentru boala care stă la baza gravă.
După cum am menționat deja, obiectivul medicamentului paliativ este menținerea calității vieții până la sfârșitul vieții, în ciuda gravității bolii. Pe lângă îngrijirea medicală, componenta psihosocială a terapiei joacă adesea un rol și mai mare. Este important să remarcăm câteva principii importante ale medicamentului paliativ. Unul dintre principii este de a spune pacientului adevărul despre starea lui și de a-i oferi orientare pentru deciziile sale. Pe această bază, pacientul ar trebui să decidă în mod autonom despre măsurile de tratament. Terapia nu trebuie să conducă la agravarea suferinței, chiar dacă aceasta ar putea prelungi viața. Contactul social este deosebit de important în medicina paliativă.
.jpg)
